Vechilor ateneiști

Acei ce v-ați legat viața

De-un vis frumos și fericit,

Pentru a cărui întrupare

Cu-atâta dragoste-ați muncit,

Voi toți, cari-ați păzit cu cinste

Stindardul sfânt ce-ați ridicat,

Și cari-ați pus întâia piatră

Acestui strălucit palat,

Puteți în adevăr fi mândri

Și fericiți c-ați izbutit:

A prins ființa visul nostru

De-acuma drumul e croit!...

Și ce răsplată glorioasă!

În templul ridicat de voi

Sărbătorim un sfert de secol

Din lupta voastră de eroi!

Desigur, a fost grea chemarea

Și lungă cale-ați străbătut:

Dar azi puteți întinde mâna

Și zice: Iată ce-am făcut!

Acestea-s luptele ce-aruncă

Lumină-n calea tuturor,

Și-acestea-s marile trofee

Ce onorează pe-un popor.

Aici de-a pururea vor curge

Izvoarele de gânduri sfinte,

De-aici va răsuna trivoga

Deșteptătoarelor cuvinte;

Și roiul generos de tineri,

Această gloată de recruți,

Ce umplu golurile triste

Ale eroilor căzuți,

Atâtea forțe risipite

S-or încălzi de-același dor,

Și-n larga tabăr-a vieței

Își vor aduce jertfa lor,

Vor pune pace și iubire

În inimile cari gem

Sub valurile de-ntuneric,

Ce-mping la ură și blestem;

Vor șterge vrajba dintre oameni

Ș-or face traiul mai senin:

Aceasta-i nobila chemare

A luptătorilor ce vin,

Ostași cu fruntea luminată

De raza unui ideal,

Vibrând de marea suferință

Și de suspinul general.

Acum ți-s ușile deschise,

Ia-ți locul, viguros popor,

Ș-ascultă-ți însetat profeții

Cu ochii duși în viitor;

De-aicea vei ieși mai mare,

Mai iubitor, mai solidar,

Căci toate patimile sterpe

Vor adormi-n acest altar,

În care vei veni, din lupte,

Viața să ți-o răcorești,

Și-n care pururea va arde

Făclia minții omenești.

Share on Twitter Share on Facebook