Suferința mea, iubito,

S-o aștern în fraze vrei?

Ca și cum n-ai fi citit-o

Lămurit în ochii mei...

De mă uit cu drag la tine,

Ș-amuțesc, pe gînduri dus,

Înțelegi tu foarte bine

Că la sfinți cu mintea nu-s;

Dar nu cere să-ți înșire

Versul, cîte-i spune-ncet

Vinovata mea privire,

Gîndul meu cel indiscret.

Adă-ți singură aminte

Cîtă lume-a-nnebunit,

Cîte idealuri sfinte

Pentr-un măr s-u fost jertfit...

Ce te uiți? Parcă n-ai crede,

Diavol mic cu ochi frumoși,

Vrei să dezgropăm, se vede,

Pilde vechi din moși-strămoși?

Săgetați de Kama-deva,

Zeu ce ține-al lumii rost,

Pentr-un măr Adam și Eva

Alungați din rai au fost.

Și istoria ne-arată

Cîți eroi s-au smuls de păr

Și cîți ani împresurată

A stat Troia pentr-un măr.

Nu te face-a nu pricepe,

Tu le știi, că ești un drac.

Iar cu noi o lume-ncepe

Dacă ochii mei îți plac...

Ca și-n cea dintăi ispită,

Ca-n păcatul cel dintăi,

Șiruri de vieți palpită

Și-mi fac semne-n ochii tăi.