15 februarie 1453

Flota s-a întors ieri. Toate cele cinci corăbii. Fluturau flamurile pe catarge, marinarii băteau în tobe şi suflau din fluiere. Micile tunuri din bronz au tras chiar şi câteva salve. Lumea a alergat spre port şi a urcat pe ziduri fluturând eşarfe albe.

Iar astăzi, în piaţă, se vând sclavi turci. Pescari, bătrâni cu barbă lungă, copii costelivi, femei care plâng şi încearcă să-şi acopere faţa cu veşminte sărăcăcioase. Megaducele Lukas Notaras a câştigat o mare victorie împotriva turcilor.

El a reuşit să intre prin surprindere în două sate de pe malul asiatic al Mării Marmara şi să-i captureze pe locuitorii de acolo, în alte părţi, turcii au avut timp să fugă, dar casele lor au fost incendiate. Apoi a navigat până la Gallipoli şi a scufundat o corabie ce transporta mărfuri. Dar când s-a apropiat de galerele turceşti de război, a dat ordin flotilei să se întoarcă acasă.

Ce triumf! Ce de ovaţii pentru marinarii greci! Cum i-a mai strigat numele mulţimea, pe când megaducele se întorcea călare acasă la palatul său! Umbriţi au fost Giustiniani şi soldaţii lui latini şi nimeni nu i-a mai luat în seamă. Notaras a fost eroul naţional al zilei de ieri. Numai că astăzi nici un grec nu şi-a dorit un sclav turc. Nimeni n-a spus vreo vorbă de ocară turcilor captivi, nimeni nu a râs de ei. Mulţimea s-a împrăştiat în tăcere. După ce i-au văzut pe sărmanii oameni loviţi de soartă, care se strângeau unul în altul şi murmurau versete din Coran ca să prindă curaj, grecii Constantinopolului au privit în pământ de ruşine.