Partea a VI–a

PUNCTUL 40. Camaraderia, disciplina și încrederea în șefi.

O organizație nu poate niciodată obține victoria fără unitate. Organizațiile cu unitate șubredă, de cele mai multe ori cu un ceas înainte de victorie se rup în două (adică le rupe inamicul prin intrigile lui) și se iau la luptă între ele. În acel moment totul este pierdut. Un singur lucru rămâne: victoria inamicului.

De aceea orice Organizație trebuie să-și asigure unitatea. Ea se asigură prin două mijloace:

1. prin camaraderie, acea forță a sufletului, care unește într-o sfântă frăție pe toți luptătorii

2. prin disciplină, acea forță exterioară care armonizează toate voințele în vederea realizării aceluiași scop.

Un șef legionar, deci trebuie să fie disciplinat, să aibă încredere în șefii săi.

Camaraderia, încrederea în șefi și disciplina se completează prin aceea că cele două dintâi vin de jos în sus, cea de a treia, disciplina, vine de sus în jos, așa că unitatea este asigurată, chiar atunci când elementele de jos ar putea să aibă și alte păreri sau chiar păreri contrare. De aceea, educația disciplinei rămâne ca o mare supapă de siguranță pentru asigurarea unității și deci a victoriei, atunci când celelalte mijloace s-au epuizat.

Șeful de cuib va trebui să caute în toate împrejurările să dezvolte acest simț de disciplină în orice legionar și mai ales o va face prin exemplul pe care îl va da el.

Să nu se uite, că disciplina voluntară este de esență superioară, deoarece ea presupune o renunțare a personalității și orice renunțare în vederea unui scop măreț este de esență spirituală superioară.

PUNCTUL 41. Despre pedepse.

Nu insistăm aici asupra pedepselor în lumea legionară, pentru că socotim că nu va fi nevoie de ele. În orice caz, pedepsele încep de la întâia dojenire, a doua dojenire, a treia dojenire. Eliminarea din luptă pe o lună, eliminarea pe două luni, eliminarea pe trei luni, eliminarea pe 6 luni și ajungând până la eliminarea pentru totdeauna din Organizație. De asemenea, ridicări de comandă pentru timp limitat sau nelimitat.

Șefii județeni și comandanții de corpuri legionare, pot da pedepse până la eliminarea din luptă pe două luni. Peste aceasta numai șeful Legiunii poate decide.

Mai important însă este modul frumos, demn, înțelegător în care un legionar își primește și execută pedeapsa. Recunoaște greșeala, nici nu se supără, nici nu se răzvrătește, o execută și se hotărăște ca prin atitudinea demnă să-si recucerească poziția.

În orice caz, neexecutarea unui ordin, constituie una dintre cele mai mari greșeli posibile, când ea este făcută intenționat. Și dacă se repetă, legionarul va trebui să părăsească organizația.