Partea a xiii–a

PUNCTUL 82. Scurt istoric legionar.

La 24 Iunie 1927, Vineri, nașterea Sfântului Ioan Botezătorul, a luat ființă din inițiativa (Corneliu Zelea Codreanu, Ionel I. Moța, Ilie Gârneață, Radu Mironovici, camarazi în toate închisorile), „Legiunea Arhanghelul Mihail”, denumită astfel după icoana Sfântului Arhanghel Mihail aflătoare pe ușa din stânga a bisericii din închisoarea Văcărești, icoană pe care am avut-o protectoare în toate închisorile, în toate luptele noastre, în toate ceasurile noastre de suferință.

Eram așa de putini și așa de săraci, încât nu numai că am fost ținta săgeților ironiei altora, dar ne-am îngrozit noi înșine de sărăcia noastră. Credința însă nu ne-am pierdut-o nici o clipă.

N-am avut nici o secundă de îndoială. Pare că Dumnezeu înadins ne-a adunat așa de săraci pentru ca să arate că în victoria legionară materia n-a avut nici un rol. Din primul moment am avut viziunea clară a victoriei finale și mi-am asumat întreaga răspundere a conducerii. De atunci am trecut prin greutăți, primejdii și riscuri nenumărate, dar această viziune a victoriei nu m-a părăsit nici o secundă.

Din prima zi ne-au urmat actualii legionari (citindu-le în ochi aceeași credință puternică): Hristache Solomon, Al. Ventonic, Niculai Totu, Ion Banea, Ing. Clime, Ing. Blănaru, Victor Silaghi, Jean Bordeianu, Dumitru Ifrim, Andrei Ionescu, Mile Lefter, Spiru Peceli, Gh. Potolea, etc. și cel dintâi patronaj, Gen. Dr. Macridescu.

La 1 August 1927 apare „Pământul Strămoșesc”, în tipografia „Libertății”, la Orăștie, cu marele ajutor al părintelui Ion Moța, după care urmează tinerii din F. d. C. Focșani, cu Traian Cotigă și V. Chirulescu și F. d. C. Dunărea cu Țocu, apoi maica Pamfilia Ciolac, părintele Isihie Antohi, Sebastian Erhan, Dănileanu.

La 8 Nov. (Sfântul Arhanghel Mihail, primul Legământ). Depun Legământul următorii: Corneliu Zelea Codreanu, Ioan I. Moța, Ilie Gârneață, Corneliu Georgescu, Radu Mironovici, Inginer Clime, Hristache Solomon, Mile Lefter, Ioan Banea, Victor Silaghi, Niculai Totu, Al. Ventonic, D-tru Ifrim, Pantilimon Statache, Ghiță Antonescu, Guriță Ștefăniu, Emil Eremeiu, Jean Bordeianu, M. Ciobanu, Marius Pop, Mișu Crișan, Popa Butnaru, Budeiu, Tănăsachi, Ștefan Budeci, Paul Mihăilescu (dezertor).

La 19 Februarie 1928, după sforțări de două luni, cumpărăm camioneta botezată „Căprioara Legiunii” (234 000 lei). În vară, pentru întreținerea mișcării și pentru plata ratelor camionetei, muncim la cărămidărie (120 000 cărămizi) și la grădinărie (un hectar), în batjocora de fiecare zi a cuziștilor. Apoi facem comerț ducând zarzavaturi de la grădina noastră cu camioneta și le vindem la mânăstiri: Agapia, Văratec. Continuăm tăcuți mișcarea.

La 15 Decembrie 1929, prima întâlnire politică legionară, în T. Berești și apoi pe Valea Horincei, Jud. Covurlui. Apar luptători noi: Tănase Antohi, Dumitru Cristian, V. și N. Bogatu, Chiculiță, Bâgu, Hasan, Bourceanu, apoi din Foltești, familia Pralea.

La 25 Decembrie 1929. Turda Ludos, cu Amos Nechita, Victor Moga, Colceri, Damian, etc. Amancei Bănică.

La 27 Ianuarie și 3 Februarie 1930 mari adunări la Cahul. Intervine și Dl. Ioan Zelea Codreanu, Ștefan Moraru, Moș Coșa, Gârneț, Trifan Vlahu (mort), etc.

Vara 1930. Interzicerea marșului din Basarabia. Arestarea. Achitarea.

8 Nov. 1930. Constituirea Senatului Legiunii. D-nii. Prof. univ. Traian Brăileanu, Cernăuți; Gen. Dr. I. Macridescu; Prof. Ion Zelea Codreanu; Preot Partenie Matei, paroh, Bucuresti; Cristache Solomon, mare proprietar Focșani; Col. Înv. Paul Cambureanu; Ion Ciocârlan, scriitor; Al. Zissu, mare proprietar, București; Spiru Peceli, com. invalid, Galați; Ioan Butnaru, proprietar Iași; Guriță Ștefaniu, proprietar. Urmează a se complecta până la numărul de 100.

1 Ianuarie 1931, arestarea lui Corneliu Zelea Codreanu, Banea, Totu, Amos. Achitați după 77 de zile de arest de către Tribunal, Curtea de Apel, Casație.

1 Iunie 1931, participăm pentru prima dată la alegeri în 17 județe. Obținem 34 000 voturi. Cădem.

La 31 August, alegere parțială la Neamț. Ajută Nuțu Eșanu. Legionarii înving toate partidele din România cu 11.000 voturi.

La 27 Aprilie 1932, alegere parțială la Tutova. Pentru a doua oară, după lupte grele, dar glorioase, legionarii înving toate partidele din România.

La 17 Iulie 1932, alegeri generale. Legionarii luptă în 36 județe, obținând 79 000 de voturi, 4 mandate.

Deputații legionari în Parlament, atitudine tăcută, măsurată. Luptă pentru întinderea Organizației în țară.

Curentul legionar creste. Posedăm 17 foi cu tiraj de 35.000, o tipografie, 2 automobile. În ajun de a cumpăra încă trei.

Mergem înainte cu încredere în aceste ceasuri grele, către destinul luminos al Patriei noastre, descoperiți în fața tuturor jertfelor pe care le-au făcut peste o mie de legionari.

PUNCTUL 83. LEGĂMÂNTUL PRIMILOR LEGIONARI.

În dimineața zilei de 8 Noiembrie 1927, ne-am adunat la sediul nostru toți legionarii din Iași și câțiva care s-au ostenit a veni din alte părți.

Nu mulți la număr, dar puternici prin credința noastră neclintită în Dumnezeu și în sprijinul Său, puternici prin hotărârea și încăpățânarea noastră de a sta neclintiți în mijlocul oricărei vijelii, puternici prin dezlegarea noastră completă de tot ce este pământesc, fapt ce se manifestă prin dorința, plăcerea de-a o rupe în chip vitejesc cu pământul, servind cauza neamului românesc și cauza crucii.

Aceasta este nota celor care așteptau cu nerăbdare ceasul legământului, pentru ca să formeze voioși cel dintâi val de asalt al Legiunii. Și oricine își poate imagina că nu poate fi o altă notă, atunci când în mijlocul nostru, îmbrăcați în haine albe ca în ceasurile de urgie, se adunaseră uniți, Ion I. Moța, Ilie Gârneață, Radu Mironovici și Corneliu Georgescu, cei care străbătând seria închisorilor, au purtat pe umerii lor toată greutatea mișcării naționale de 5 ani încoace.

Rugăciunea.

La ora 10 am plecat toți în costum național, cu căciulă, cu svastică mare în dreptul inimii, în coloană de marș, direcția Bisericii Sf. Spiridon. Acolo s-a oficiat o rugăciune pentru pomenirea sufletelor Ștefan Voievod, Domnul Moldovei, Mihai Viteazul, Mircea Ion Vodă, Horia, Cloșca și Crișan, Avram Iancu, Domnul Tudor,

Regele Ferdinand și „pentru pomenirea tuturor voievozilor și ostașilor care au căzut pe câmpurile de bătaie pentru apărarea pământului românesc în contra năvălirilor vrăjmașe.”

Solemnitatea Depunerii Legământului.

În marș, cântând Imnul Legiunii, ne-am întors la cămin. Acolo a avut loc duioasa solemnitate a legământului celor dintâi legionari.

Pământul Strămoșesc

Această solemnitate a început prin amestecarea țărânii adusă de pe mormântul lui Mihaiu Viteazul de la Turda, cu țărâna din Moldova, de la Războieni, unde Ștefan cel Mare a avut cea mai grea bătălie a sa și din toate locurile unde sângele strămoșilor s-a amestecat în crunte bătălii cu țărâna sfințind-o. Când se desfăcea pachetul cu țărână, înainte de a se turna pe masă, se citea scrisoarea din partea celui care a adus-o sau trimis-o.

ȚĂRÂNA DE LA TURDA. (Scrisoare). Fraților! Am expediat țărâna ce mi-ați cerut. Asupra provenienței, vă asigur, întrucât am ridicat-o personal de pe mormântul lui Mihaiu Viteazul, eu am adus-o și împachetat-o).

Turda, la 18 Sept. 1927.

Isac Mocanu, prof. la lic. din Turda

ȚĂRÂNA DE LA RĂZBOIENI (Scrisoare). Subsemnatul Corneliu Georgescu, avocat, am fost personal la Războieni (Jud. Neamț) și am luat pământ de lângă monumentul ridicat pe locul luptei în care s-au sacrificat 10.000 de osteni de ai lui Ștefan cel Mare.

7 Nov. 1927 Corneliu Georgescu.

Ce spune istoria despre lupta de la Războieni (1476): pe locul luptei a ridicat Ștefan o biserică a cărei inscripțiune spune: „In anul 7984 ridicatu-s-a puternicul Mahomed, împărat turcesc cu toată puterea sa și Basarab Voievod, cu toată țara basarabească și au ajuns până aici la locul ce se zice Râul Alb ... unde am și făcut mare război cu dânșii în luna lui Iulie 26 și cu voia lui Dumnezeu au fost biruiți creștinii de către păgâni și au căzut acolo mulțime mare dintre ostașii Moldovei.” (Istoria Românilor de Floru, pag. 184 -185).

S-a adus și s-a turnat apoi ȚĂRÂNA DE LA SARMISEGETUZA (Scrisoare). Declarație: Subsemnații atestăm că în ziua de 17 Oct. 1927, am vizitat săpăturile fortului de la Costești, al cetății Sarmisegetuza și am luat pământul de aici din diferitele părți ale cetății și mai ales dintr-una din camerele dezgropate și care a ars în timpul asediului, pentru care motiv bulgării de pământ sunt roșii, simbolizând sângele vărsat acolo din belșug. Acest fort a fost comandat de cumnatul lui Decebal și căderea lui în mâinile Romanilor a dislocat sistemul de apărare al Sarmisegetuzei care apoi a căzut definitiv; morală, inegalitatea de tratament rănește mai mult.

Ion I. Moța, Corneliu Georgescu

Ce spune istoria despre lupta lui Decebal (Istoria Românilor de Floru, pag. 38-39): „Disperarea și furia, ura și cruzimea dacilor se uneau cu vitejia, care apără pământul Patriei și nu-l lasă cuceritorului decât grămadă de cenușă și de ruine. Pe columna lui Traian se văd femei dace cum chinuiesc prizonieri romani. Pe unii îi țin legați de mâini și de picioare, goi și-i ard cu facle aprinse.

Din interpretarea reliefurilor de pe columna lui Traian, rezultă că norocul războiului a șovăit între daci și romani, până ce arta, știința și numărul au biruit.

Regele (Decebal) s-a furișat pe vreo potecă de munte spre a aduna cetele risipite și a urma lupta până la sfârșit, pe când supușii lui cei mai de frunte, pileati, au preferat să moară în capitala care nu mai era a lor. Strânși împrejurul unui vas mare de otravă, au ales moartea în locul vieții fără libertate.

Iar el încearcă din nou norocul armatelor, până când fiind înconjurat din toate părțile și gata să cadă cu doi fii ai săi în mâinile vânătorilor romani, se străpunse cu sabia sa, lăsând învingătorilor un cadavru...”

ȚĂRÂNA DE LA CĂLUGĂRENI. S-a turnat apoi deasupra țărâna de la Călugăreni, unde Mihai Viteazul s-a repezit el însuși călare pe un cal alb în mijlocul turcilor, cu barda în mână, zdrobindu-le oastea și punându-i pe fugă. Aici, la Călugăreni, a fost cea mai mare biruință a lui Mihai asupra turcilor. (Scrisoarea):„M-am dus cu trenul până la Mihai Bravu și de acolo cu o căruță vreo 15 km prin păduri, am avut un sprijin foarte mare în preotul Laurențiu de la Călugăreni, care m-a condus până la locul luptei, la Dâmb, cum se zice. De acolo am luat țărâna.”

Stefan Anastasescu

8 Oct. 1927

București, str. Șerban Vodă, 43

ȚĂRÂNA DE LA PODUL ÎNALT (Scrisoare) Am luat această țărână de lângă comuna Căutălurești (Podul Înalt), jud. Vaslui, locul unde a fost bătălia lui Ștefan cel Mare cu turcii.

Plutonier Rotaru, Reg. 25 Inf.

Ce scrie istoria: ...Ștefan avea o armată mare, cum nu s-a mai strâns sub steag românesc, până la Regele Carol, 40.000 de Moldoveni, mai toți țărani. Armata turcească era de 120.000. Locul luptei a fost jud. Vaslui. Ziua luptei, după unele izvoare, ar fi fost 6 Ian. 1475, Ștefan nu o precizează, ci o scrie „lângă bobotează”. Aci a fost cea mai mare biruință a lui Ștefan cel Mare. „Totuși n-a fost luptă prin surprindere, nici câștigată fără pierderi mari, căci turcii s-au întors contra lui Ștefan care a pierdut mulți moldoveni... Ba, într-un moment, lupta părea pierdută, fără intervenirea lui Ștefan, care a sărit însuși în mijlocul turcilor și le-a sfărmat aripile prin minunata putere a lui Dumnezeu”. În ziua de 25 Ian. scrie Ștefan tuturor prinților, că a fost atacat de 120.000 de turci, ajutați de Basarab, dar pe la Bobotează „I-am biruit și i-am călcat în picioare și pe toți i-am trecut prin ascuțișul sabiei mele”. Ștefan a fost fără milă, ca destinul, a tăiat, a tras în țeapă, a respins răscumpărarea oricât de mare: ce au căutat în tara mea săracă, dacă sunt atât de bogați?...Ca să mulțumească lui Dumnezeu, Ștefan cu toți ostenii biruitori postiră trei zile cu pâine și cu apă, așa cum se legaseră în zilele de năvălire. Urmară apoi zile de veselie. (Istoria Românilor de Floru, pag. 181 -182)

ȚĂRÂNA DE LA SUCEAVA, CETATEA NEAMȚULUI, HOTIN și SOROCA. S-a adus apoi țărâna de la aceste cetăți și puncte de glorie ale Românilor și s-a vărsat pe fața albă a mesei, deasupra țărânii celeilalte. După ce s-a citit și aici scrisoarea din partea legionarului Budei care a adus țărâna cu propria mână.

Țărâna de pe locul unde Horia a fost tras pe roată. S-a desfăcut apoi pachetul cu țărâna de la Alba-Iulia, trimis de către domnul învățător Iordache Popa, cu următoarele rânduri: „Acest pământ este udat de sângele eroului Horia. Luat de pe locul așa zis „Curci”, unde se desparte drumul Alba Iulia – Pâclisa, de pe șoseaua Cetate-Gară. Aici a fost tras pe roată de către unguri, Horia.

Iordache Popa, învățător, Com. Drâmbar, p.u. Alba-Iulia

Alba-Iulia, 29 Oct. 1927.

ȚĂRÂNA DE PE MORMÂNTUL LUI AVRAM IANCU. S-a desfăcut pachetul trimis de Petru Popa, învățător, com. Ribicioara p.u. Baia de Criș, conținând 1 kg de pământ de pe mormântul eroului Iancu.

S-a desfăcut un al doilea pachet adus de pe același mormânt de către d-l Ion I. Moța și s-a vărsat deasupra celeilalte țărâni.

ȚĂRÂNA DE PE DEALUL DE LA ROȘCANI, unde a pierit de sete oastea lui Ioan Vodă cel Cumplit, adusă de D-ra. Constantinescu Ileana, studentă.

S-a adus apoi țărână de pe câmpurile de onoare ale ultimului război: țărâna de la Jiu, unde au fost lupte cumplite. (Scrisoare): Am plecat din Craiova cu trenul pe Valea Jiului până la Filiași, de acolo, după toate informațiile ce le posedam și cu cele ce mi-au fost date de localnici, am mers în sus pe Jiu vreo 7 km. până la locurile unde au fost luptele de la Pesteana și Țânțăreni. De acolo, din coltul județului meu, de unde se împreună Doljul, Gorjul și Mehedințiul, am luat țărână atât din malul Jiului cât și din pădure și alte locuri, pentru a fi mai sigur că voi avea în săculețul meu și țărână adăpată cu sânge.

Iuliu Stănescu, student, com. Mărășani,

(Jud. Dolj)

ȚĂRÂNA DE LA MĂRĂȘEȘTI și MĂRĂȘTI. (Scrisoare). „Trimit în coș două săculețe de pânză albă cu pământ de la Răzoare, unde au fost luptele de la 6 Aug. 1917.

Apoi un sac de pământ de la Mărăști din două puncte, unde s-au decimat regimentele 2 Vânători și 30 Infanterie Muscel”.

Hristache Solomon, Focșani

(B-dul Lascăr Catargiu, 22).

ȚĂRÂNA DE LA OITUZ și CASIN. Declarație: Subsemnații mai jos notați, declarăm că pământul luat de d-l Butnaru, funcționar Iași, este luat din localitățile următoare: Valea Manciugului, Grozești-Sticlărie, Măgura -Casinului, Sticlărie proprie și cimitirul eroilor de la Casin, locul unde au avut loc cele mai crâncene lupte în război între germani, unguri și români. I. Butnaru, P. Plopeanu, Onești, T. Mocanu, Răjula, I. Gh. Buzatu, D.R. Casin, Oșudveanu, Grozești.

ȚĂRÂNA DE LA PRUNARU, unde s-a dat cumplita șarjă a cavaleriei române, pierind cu toții până la unul. (Scrisoare). Pământul este chiar dintr-un loc unde a fost îngropat un erou lovit drept în inimă.

Preot Theodor N. Iancu, Prunaru, Jud. Vlașca

ȚĂRÂNA DE LA TURTUCAIA, unde au căzut mai multe mii de români, înroșind țărâna cu sângele lor. (Scrisoare): Am plecat imediat la Turtucaia și m-am dus la vest de oraș, de unde am luat pământul, chiar de pe reduta care a trecut de zeci de ori din mână în mână. Această redută este astăzi pustie și pământul este luat chiar dintr-un mormânt, de unde s-au dezgropat rămășițele mai multor soldați și unde și azi sunt oase. Primiți pământul udat cu mult sânge de neamul nostru.

Sandu Snagoveanu, com. Uzumgeorman.

S-a mai adăugat și țărâna trimisă de părintele paroh din Turtucaia.

Inimile noastre au fost cuprinse de un adânc fior în fata țărânii strămoșilor și părinților noștri adormiți pe câmpul de onoare cu arma în mână și fața la dușman, de la soldații lui Decebal căzuți pe ruinele Sarmisegetuzei și până la cei de ieri sfărmați de obuzele de la Mărășești și Turtucaia.

Când doi legionari s-au apropiat apoi și au început să amestece cu sfințenie această țărână în timp ce ceilalți, salutând tot timpul cu brațul întins, cântau din toate puterile inimii imnul Legiunii.

Sculați români la luptă, bate ora

Din urmă pentru neamul românesc, etc.

Momentul a fost atât de înălțător și atât de mișcător încât nimeni dintre noi n-a putut să-și stăpânească o lacrimă în coltul ochiului: era în cântecul acesta însăși strigătul durerilor noastre, ale neamului românesc de azi, îndreptat către strămoșii și vitejii care de 2.000 de ani au trăit pe aceste locuri. Era însuși apelul la vitejie.

SĂCUȘORUL CU ȚĂRÂNĂ – TALISMANUL LEGIONARULUI

Cu țărâna astfel amestecată s-au umplut mai multe săculețe mici, dându-se fiecăruia, după facerea legământului, pentru a-l purta la gât.

Ion Moța a luat legământul lui Corneliu Codreanu, după care i-a încredințat acestuia săcușorul cu țărână. După aceea Corneliu Codreanu a luat legământul lui Ion Moța si celorlalți.

Acest legământ a constat din 5 întrebări și răspunsuri, anume:

1. Te legi ca pentru Dreptatea Patriei primejduite să înfrângi toate dorințele și interesele tale personale?

– Răspunsul: Da!

2. Recunoscând că stăpânirea jidanilor asupra noastră ne aduce pieirea sufletească și națională, te legi frate cu noi să lupți pentru apărarea, curățirea și dezrobirea pământului strămoșesc?

– Răspuns: Da!

3. În această luptă te vei supune Legiunii Arhanghelul Mihail?

– Răspuns: Da!

4. Vei purta această țărână cu evlavie la pieptul tău?

– Răspuns: Da!

5. Și nu vei pleca dintre noi?

– Răspuns: Nu voi pleca!

După ce fiecare, individual trecea și răspundea la aceste întrebări, căpăta săcușorul de piele legat cu șnur de mătase.

Solemnitatea a început la ora 1. 30. După masă la ora 3 a început consfătuirea. Ea a fost prezidată de către cel mai bătrân dintre legionarii prezenți, d-l Cristache Solomon de la Focșani.

Consfătuirea a ținut până la ora 6.30 după care s-a dat citire următorului comunicat:

1. Legiunea afirmă că mai presus de interesele personale stă Patria cu nevoile ei.

2. În slujba acestei Patrii încălcate de străini toți copiii Pământului Românesc trebuie să alerge cu sufletul și cu brațul lor.

3. Legiunea se îndreaptă către tot cel ce se simte de soldat chemându-l sub drapelul ei întru apărarea pământului strămoșesc.

4. România a românilor. Pentru jidani, Palestina. Dreptate românului și moarte trădătorului.

Trăiască în noi inima de soldat!

Trăiască, înflorească România Nouă!

Astfel s-a încheiat ziua de Sf. Arhanghel Mihail și Gavril. Fie ca purtând fiecare la inima noastră ca talisman Sfânta țărână a pământului strămoșesc, să scoatem din ea sângele vitejesc și să-l turnăm în vinele noastre.

Mică literatură programatică

Rezumatul de program legionar se află publicat în altă broșură, dăm aici câteva linii generale:

PUNCTUL 84. Primul punct de program legionar.

Dacă vă întrebă cineva să-i spuneți că este: JURĂMÂNTUL PENTRU PEDEPSIRE.

A doua zi după victoria legionară se va constitui „TRIBUNALUL EXCEPȚIONAL”, care va chema în fața lui și va judeca pentru trădare de Patrie:

a) Pe toți jefuitorii banului public;

b) Pe toți cei ce au primit mită înlesnind afaceri;

c) Pe toți cei ce călcând legile fundamentale ale țării au persecutat, au închis, au lovit în legionari sau în familiile lor. Orice funcțiune ar deține de la jandarm până la ministru, nimeni nu va scăpa acestei judecăți.

Prea și-au imaginat acești domni că Tara Românească este moșia lor, că legile s-au făcut pentru ca să le calce ei în picioare și că noi suntem argații de pe această moșie, pe care să ne bată la spate cu biciul.

Națiunea română, conștientă de drepturile ei va începe viața cea nouă prin OPERA DE PEDEPSIRE LEGALĂ.

Acest ceas îl așteptăm și răbdăm.

Fără acest CEAS AL PEDEPSIRII, nu este posibilă nici o refacere în această țară.

Șefii de cuiburi vor face rapoarte amănunțite și foarte exacte asupra tuturor nelegiuirilor comise, înaintându-le șefului Legiunii.

PUNCTUL 85. DISCURSUL LA MESAJ, ținut de șeful Legiunii în Parlamentul Țării. După Mon. Of. din 3 Decembrie 1931.

D-l deputat Corneliu Zelea-Codreanu are cuvântul:

D-le președinte, d-lor deputați, eu sunt cel mai tânăr dintre dvs. și reprezint o mișcare tinerească. M-am ridicat aici prin propriile mele puteri, fără ajutorul și sprijinul nimănui. Cred că actualii conducători ai României Mari se vor obosi să mă asculte și pe mine, ca unul care sunt exponent al generației tinere, generație zbuciumată, generație despre care s-a vorbit atâta, generație martirizată, aș putea spune răstignită. Cred că este bine ca onorata Cameră să aibă putină bunăvoință a ne asculta și pe noi, deoarece socotesc că este bine ca astăzi conducătorii să știe că care este zbuciumul, care sunt părerile, care este orientarea politică a generației, care, cu voia sau fără voia dvs., trebuie să vă urmeze mâine pe aceste bănci.

În orice caz, țin să afirm de la început că noi nu suntem o generație așa cum ne cunoașteți dvs. dintr-o anumită presă. Noi nu urmărim decât să ne apărăm Patria Sacră, Patria amenințată de viscolul furtunii, Patria părinților noștri și cuibul cald al acelora care vin după noi. Și ca să fixez punctele cardinale, în scurt, voi spune: nu este nici o generație imorală, nu este nici una fără Dumnezeu, nici una republicană sau antiregalistă. Fixez aceste puncte în Dumnezeu, Patrie, Rege, Familie, Proprietate si Armată, care să garanteze existenta Statului Român.

D. V. G. Ispir: Pentru aceasta puteți fi alături de noi.

D. Corneliu Zelea Codreanu: D-lor deputați, generația aceasta a noastră trece ca o generație antisemită. As dori să știți că nu am venit să strig: jos jidanii, după cum cred că n-a făcut nimeni. Am observat însă un singur lucru, că de câte ori s-a pus aici problema naționalismului românesc, dvs. ați primit-o cu ilaritate și ați transformat-o dintr-o problemă care este de un tragic fără pereche, într-o chestiune comică.

D. V. G. Ispir: Cel puțin pentru această parte a Camerei, acest lucru nu este exact.

D. Corneliu Zelea-Codreanu: Eu d-lor, am să pun această problemă în câteva linii, pentru că sunt șeful unei mici grupări și trebuie să-mi dezvolt punctele mele de vedere.

Am fost în Maramureș, în Maramureșul care este leagănul descălecătorilor noștri, al moldovenilor – maramureșenii sunt străbunii lui Ștefan cel Mare și Sfânt, domnul Moldovei. Și acolo, cu ocazia unui proces pe care l-am avut la Satu-Mare și la care a asistat dl. prof. Cătuneanu, a venit un om bătrân cu plete albe și a făcut mărturie în fața instanțelor judecătorești, de cele ce că spun eu acum: „Noi, maramureșenii, suntem de viță boierească și am avut moșiile noastre și munții noștri. Până în 1847 eram stăpâni. La 1848, când eram copil, au venit cei dintâi jidani la noi în comună.”

Și aici fac o paranteză. Eu nu întrebuințez cuvântul de jidan pentru ca să insult pe cineva. Eu le spun jidani, pentru că așa cred eu că se numesc ei și de altfel – mi se pare curios – este singura nație care fuge de numele ei propriu, de numele pe care îl are.

Pentru mine, această populație, pe pământul tării mele – și rog să mă creadă toată lumea – atunci când eu am conștiința fermă că o atacă și că își caută loc pe propriul nostru teritoriu, pentru mine, vă rog să mă credeți, s-a deschis o luptă pe viață și pe moarte și nu-mi arde să fac glume sau să insult pe cineva. Pentru mine este clar si precis: inteligentă sau neinteligentă, parazitară sau neparazitară, morală sau imorală, această populație este o populație dușmană aici pe pământul tării. Și eu înțeleg să lupt împotriva ei cu toate mijloacele pe care mi le va pune la dispoziție mintea, legea și dreptul meu românesc.

Ei bine, d-lor. Și-mi spunea bătrânul acela: „La noi, la 1848, au venit cei dintâi jidani, pe care părinții noștri, văzându-i rupți și flămânzi, de milă i-au lăsat să stea la marginea moșiilor noastre. Astăzi, la 1930, noi am pierdut 60 din cei 62 munți. Noi, românii, mai avem numai 2 munți, iar restul de 60 de munți sunt în stăpânirea jidanilor. Astăzi, noi ne-am retras și stăm sărmani și fără pâine la marginea moșiilor lor.”

Ei bine această situație din Maramureș se întinde și în Bucovina; această situație se întinde și în Moldova noastră unde bisericile se închid, unde altarele se dărâmă. Și eu vă întreb pe dvs., pe toți: ce se alege de o nație căreia i se dărâmă altarele?

Comerțul nostru a îngenuncheat. La noi, în Bârladul străvechi, în Bârladul care exporta mărfuri în Polonia sub Ștefan cel Mare, și exporta din Cetatea Albă până la Constantinopole și Alexandria, la noi a mai rămas un singur comerciant român de manufactură.

Ei bine d-lor., nu se poate neglija această problemă și nu se poate spune de nimeni că ea nu este problema dominantă a politicii României moderne. Cu noi se săvârșește exact același lucru care s-a săvârșit cu Pieile Roșii din America de Nord. Ne găsim în fața unei invazii străine și avem tot dreptul și avem și datoria să ne apărăm Patria. Pe mine nu mă interesează cine vine și este – mi se pare lucru curios, ca atunci când veneau dușmanii cu arma să ne fure pământul nostru, noi încremeneam cu toții în tranșee, cu arma în mână, iar astăzi când arma s-a schimbat în bani și când aceștia sunt în stare cu banii lor să ne cumpere țara, atunci nu mai este nimeni la noi care să protesteze?

Iată d-lor. cum se pune această problemă.

Dvs. știți foarte bine că Pieile Roșii din America de Nord au dispărut încetul cu încetul în fata năvălirii anglo-saxone. Astăzi toată Europa îi deplânge și îi regretă pentru că au fost oameni de treabă, dar se zice: „ce să facem, au fost alții mai tari!”

D-lor, mă gândesc cu groază că la un moment dat, Europa va avea să ne plângă și pe noi și pe urmașii noștri.

Iar în ce privește tinerimea noastră zbuciumată, care după cum v-am spus a fost răstignită pentru această idee, căci eu vin aici după doi ani de închisoare nedreaptă, ei bine, vă spun d-lor, ce doriți dvs. să facă acești tineri, care au fost loviți de toți conducătorii de până acum? Doriți să ne luăm într-o bună zi traista în băț și să plecăm în altă țară, pe alte meleaguri, ca să ne câștigăm pâinea și să găsim un refugiu de viată națională liberă? Noi nu vă cerem prea mult. Nu vă cerem decât un singur lucru: să ne lăsați aici, pe acest pământ, sub binecuvântarea ciolanelor părinților noștri.

D-lor, îmi pare rău că în acest răspuns la Mesaj nu se vede absolut nimic pentru noi, nici măcar o licărire de speranță și nici o preocupare din partea conducătorilor acestei țări asupra problemei expuse mai sus.

D-lor, voi trece de la această problemă și voi reveni la o altă problemă de mare importantă: problema mizeriei. Am adus în această cutie câteva bucățele de pâine cari sunt din Maramureș și din munții județului Neamț, pentru ca să vedeți ce pâine mănâncă românul maramureșean și munteanul nostru. Astăzi, când lumea se plânge de supraproducție de grâu, toți atribuie criza faptului că grâul se vinde cu un leu kg., iată ce pâine mănâncă oamenii aceștia!

(D. deputat Corneliu Zelea-Codreanu prezintă Adunării o bucată de pâine neagră.)

Trebuie să ni se strângă inima de durere și cred că orice popor din Europa văzând această imagine a mizeriei în care trăiește neamul românesc ar plânge de mila noastră. Am adus aceste bucăți de pâine, învelite și puse în această cutie, înadins, ca să vedeți în câtă artificialitate și în câtă poleială de civilizație se îmbracă această mizerie românească. Eu o depun cu părere de rău pe banca ministerială și aș ruga și pe onoratul guvern să o aibă la dispoziție pentru ca oricui îi arde să facă glume pe spatele neamului românesc, mai întâi de toate să vadă ce mănâncă el.

D-lor, în fata acestei mizerii, care cuprinde întreaga țară, am să întreb: care este sistemul de apărare a guvernului contra acestui marș al mizeriei mereu crescânde?

D-lor deputați, pentru mine este clar, Guvernul vine cu două teorii:

1. Teoria sentimentală a sacrificiului, și

2. Teoria economică a conversiunii.

În ce privește teoria sacrificiului și eu sunt și eu sunt unul dintre cei care o admit, însă voi afirma aici un principiu imutabil: nici dvs. și nici nimeni altul nu are dreptul să facă apel la banul sărac al omului cinstit până când nu va fi adus înapoi în vistieria statului cel din urmă ban furat de tâlharii care au jecmănit această tară.

În ce privește cealaltă teorie, teoria conversiunii, sunt pentru ea. Aceasta însă nu e un medicament. Medicamentul este acela care omoară cauza bolii, adică microbul.

Conversiunea este un balon de oxigen pe care onoratul guvern îl administrează economiei naționale muribunde.

Sunt pentru proiectul conversiunii și-l voi vota, însă vă spun: aștept să văd și alte soluțiuni și mai ales soluțiile acestea categorice care se cer pentru nenorocitele vremuri de astăzi.

D-lor deputați, al treilea punct, în privința căruia voi spune câteva cuvinte, este chestiunea partidelor și chestiunea democrației.

D-lor deputați, aproape întreg obiectul principal în discuțiile la acest răspuns al Mesajului a fost: suntem contra desființării partidelor sau pentru desființarea partidelor?

În această privință, eu vă spun punctul meu de vedere! Cine este cel care trebuie să hotărască desființarea sau nedesființarea partidelor? Puteți dvs. să le desființați sau să le înființați? Nu! Cel care trebuie să hotărască e poporul, e țara flămândă și goală. În momentul acela când va trebui să se hotărască, poporul va vedea dacă trebuie să se desființeze sau nu. În orice caz vă spun că poporul nu iubește partidele politice. Acesta este un lucru precis și dvs., într-un regim democratic, nu vă puteți menține la conducerea statului în contra voinței poporului. Acesta este iarăși precis.

Mai este încă o chestiune. Spunea cineva: partidele nu sunt născute dintr-o improvizație, ele sunt rezultatul unei evoluții. Da, și eu sunt pentru această teorie și eu aplic partidelor legea evoluției. Partidele ca și toate lucrurile de pe lumea aceasta, se nasc, se dezvoltă și mor. Cred că partidele nu sunt forma superioară a perfecției, care să fi câștigat dreptul la nemurire.

Mai este o chestiune, de ordin extern. Dvs. vedeți foarte bine că întreaga opinie publică din Europa se îndreaptă către extremele acestea ca două pietre de moară, vor măcina încetul cu încetul toate partidele.

D-lor deputați priviți în Europa. Sunt două extreme puternice: extrema dreaptă și extrema stângă, care se întăresc: la un moment dat una din acestea va învinge. Ei bine, vă întreb pe Dvs., mai ales pe dvs. care tot timpul v-ați plecat în fața Europei și ați tremurat, la cea dintâi adiere de vânt: într-o Europă în care învinge una din extreme, dvs. veți putea să rezistați curentului acestei Europe?

În ce privește orientarea noastră, dacă este chestiunea să alegem între aceste două extreme, suntem din acei care cred că soarele nu răsare la Moscova, ci la Roma.

Noi credem că părinții noștri, străbunii noștri, cari ne-au adus pe pământul acesta; oasele lor, cel puțin din mie în mie de ani ne trimit câte un sfat bun, câte o idee bună, în ceasurile noastre grele și dureroase.

În fapt, d-lor, asupra partidelor: generația noastră – privind din afară – constată:

1) Că un partid politic este o societate anonimă de exploatare a votului universal;

2) Că toate partidele sunt democratice, deoarece utilizează votul universal în același mod;

3) Că neglijează interesele poporului și ale patriei satisfăcând numai interesele particulare ale partizanilor; că democrația este iresponsabilă, îi lipsește puterea sancțiunii, că toate partidele fac fărădelegi, se dau pe față unele pe altele, nimeni nu aplică sancțiuni contra alor săi, fiindcă îi pierde, nici în contra adversarilor, fiindcă ei dețin la rândul lor fărădelegile lor.

Și în această chestiune dați-mi voie să vă atrag atențiunea numai asupra fraudelor cari s-au făcut de la război încoace și care toate au rămas fără sancțiuni: fraudele cu spirtul negru de 12 miliarde ; fraudele de alămuri de la căile ferate de 900 milioane; peștele sovietic; galoșii sovietici; pădurile din județul Neamț; pădurile din Bucovina, etc. și după o socoteală sumară, suma fraudelor care s-au săvârșit pe teritoriul acestei țări, de la război încoace, atinge cifra de 50 miliarde lei.

Democrația văzută din afară, ne dă impresiunea unei vaste complicități în fărădelege: concluzia: democrația este incapabilă de autoritate. Și încă ceva – am să vă servesc o chestiune care poate multora n-are să vă placă – vă rog d-lor să ne tolerați ca să fim severi, intransigenți în tot ceea ce interesează, fie Națiunea românească, fie cinstea. Declar aici că democrația e pusă în slujba marii finanțe naționale sau internaționale jidănești. (Întreruperi, zgomot)

D-lor, dovada. Am venit aici cu o listă care are să vă supere, însă vă spun să nu-mi luați în nume de rău fiindcă nu pot să tac în această chestiune, este vorba de ceea ce se numește portofoliul de la banca Blank.

Dați-mi voie să vă citesc – fiindcă fiecare vă regăsiți aici. Lista am căpătat-o, poate nu întreagă:

D. Brandsch, subsecretar de stat, 111.000.

D. Carol Davilla 4.677.000.

D. Eug. Goga, creanță ipotecară agricolă, lei 6.200.000.

D. Al. Oteteleșanu: Este o ipotecă pe moșia d-nei Eugen Goga.

D. N. Lahovary: Nu datorează d. Davilla, datorează Banca Țărănească. Nu este la fel, vă rog să rectificați. (Întreruperi, zgomot).

D. Corneliu Z. Codreanu: Bine, d-lor, nu zic că nu este putred, o să se plătească, dar sunt bani împrumutați. (Întreruperi)

D-lor, s-or plăti sau nu, nu știu, dar vă spun un singur lucru: există obligația pe care o are cineva care împrumută bani de la o asemenea finanță, de a o satisface când este la guvern, de a o sprijini în opoziție și în orice caz de a nu lovi în ea când trebuie să fie lovită. (Aplauze pe mai multe bănci).

D. Corneliu Zelea-Codreanu: Mai departe: D. Iunian 407.000; D. Madgearu 401.000; d. Filipescu 1.265.000; D. Mihail Popovici 1.519.000; d. Răducanu 3.450.000 (exclamațiuni pe băncile majorității); Banca Răducanu din Tecuci 10.000.000; d. Pangal 3.800.000; d. Titulescu 19.000.000; și se aude, n-am putut ști precis, că d. Argetoianu ar fi aici cu 19.000.000.

Voci de pe băncile majorității: Se aude!

D. Corneliu Zelea-Codreanu: Eu vă spun ce am putut afla. (Întreruperi, zgomot). Mai sunt și alții.

D-lor, eu nu acuz că banii aceștia au fost bacșișuri date, nu! Sub o formă s-au luat de acolo acești bani și acum este vorba să se vadă ce s-a făcut acolo, n-au libertate deplină ca să vină să ia măsuri categorice împotriva acestei bănci.

D-lor deputați, dacă se cer sacrificii ca să asanăm această țară, nu putem noi să consimțim la sacrificiul care ar fi să se facă asanarea băncii Bank, pentru nunta pe care a făcut-o d-sa la Paris, unde a cheltuit cum se aude 50 milioane lei, ca și pentru alte lucruri. (Exclamațiuni, întreruperi).

D-lor, în consecință, noi venim cu câteva soluții practice care poartă nota tinereții:

CEREM introducerea pedepsei cu moartea, exclusiv pentru manipulatorii frauduloși ai banului public. (Aplauze pe mai multe bănci).

D. V. G. Ispir: D-le Codreanu, d-ta te intitulezi creștin și purtător al ideii creștine. Îți aduc aminte – eu sunt profesor de teologie – că susținerea acestei idei este anticreștină. (Aplauze).

D. Corneliu Zelea-Codreanu: D-le profesor, dați-mi voie să vă spun: când este chestiunea să aleg între moartea, dispariția tării mele și aceea a tâlharului și sunt mai bun creștin, dacă nu permit tâlharului să-mi nenorocească țara și să mi-o ducă la pieire (Aplauze pe mai multe bănci).

CEREM revizuirea și confiscarea averilor celor cari și-au furat țara săracă. (Strigăte de „Bravo!”)

CEREM tragerea la răspundere penală a tuturor oamenilor politici care se vor dovedi că au lucrat în contra țării, sprijinind afaceri necorecte particulare. (Aplauze pe mai multe bănci).

CEREM împiedicarea pe viitor a oamenilor politici cari se vor dovedi că au lucrat în contra țării, sprijinind afaceri necorecte particulare. (Aplauze pe mai multe bănci).

CEREM împiedicarea pe viitor a oamenilor politici de a mai face parte din consiliul de administrație ale diferitelor bănci și întreprinderi. (Aplauze pe mai multe bănci)

CEREM alungarea cetelor de exploatatori nemiloși cari au venit pe pământul acesta să exploateze bogățiile solului și munca brațelor noastre.

CEREM declararea teritoriului României ca proprietate inalienabilă și imprescriptibilă a neamului românesc.

O voce de pe băncile Partidului Național Țărănesc: Este.

D. Corneliu Zelea-Codreanu: A neamului românesc nu-i.

CEREM trimiterea la muncă a tuturor agenților electorali și stabilirea unui comandament unic, căruia să i se supună într-un singur gând și într-un singur suflet toată suflarea românească.

Dacă în momentul de fată conducătorii tării sunt împiedicați să ia măsuri întregi din cauza Constituției sau a legilor în vigoare, atunci noi suntem de părere să se dizolve Corpurile Legiuitoare, să se facă apel și să se cheme Adunarea Constituantă, pentru ca poporul să desemneze pe acel care va fi chemat să ia toate măsurile necesare pentru salvarea României. (Aplauze pe mai multe bănci).

PUNCTUL 86. DECLARAȚIA LA MESAJ ținută de șeful Legiunii în Parlamentul țării.

După Mon. Of. din Noiembrie 1933.

De aceea, noi așteptăm un alt regim, un alt sistem, care va veni, după ce, pe acesta îl vor prăbuși greutatea și mulțimea păcatelor lui.

El trebuie să corespundă următoarelor cerinți în ordinea urgentei:

1) Să desființeze aceste discuții sterile și scump plătite ale parlamentarismului democratic din care n-a ieșit niciodată lumină și din care mai ales, nu poate ieși hotărârea eroică de a face față primejdiei în ceasurile grele de acum.

2) Să se înlocuiască prin comandă, care să adune într-un singur mănunchiu toate energiile disparate ale neamului, încleștate astăzi în luptă fratricidă, să le disciplineze, să le refacă moralul pierdut, să le insufle credința în destinului neamului nostru românesc și să le conducă pe căile acestui destin.

3) Să declare război mizeriei și sărăciei generale îndemnând la muncă și cumpătare pe cei buni, trimițând cu forța la muncă toate elementele parazitare, care joacă în stat rolul trântorilor din stup, pe toți leneșii, care păzesc mesele cafenelelor de dimineața până seara, pe toți plictisiții care se plimbă pe străzi, pe toți agenții electorali de la primării, prefecturi, ministere, în fine ideologii democrați doritori de a ține discursuri ieftine.

4) Să desființeze tot ce este parazitism pe trupul istovit al țării, să răscolească, să organizeze și să stimuleze toate energiile creatoare ale neamului.

5) Să stârpească necinstea și confiscând averile celor vinovați, să aducă înapoi până la ultima centimă, în vistieria statului, banii furați.

6) Să treacă în fruntea marii gloate sărace și la bine și la rău, să mănânce aceeași pâine neagră și aceeași masă săracă pe care o mănâncă muncitorul sărac. Căci în aceste timpuri grele, mizeria morală, inegalitatea de tratament rănește mai mult decât mizeria materială. Unii trăiesc în lux, cu șampanie și icre negre și alții n-au nici măcar mămăligă, sub regimul democrației celei iubitoare de popor.

7) Să facă dreptate românului în propria sa țară.

Să-i vindece rănile adânci. Să îndrepte nedreptățile seculare pe care el le-a suferit în timpul lungilor stăpâniri străine.

8) Să apere România de pericolul pe care îl prezintă invazia mereu crescândă a jidanilor.

9) Să pună punct existentei falimentare a statului democratic întemeiat pe ideologia perimată a revoluției franceze.

Să producă acel act epocal de curaj reformator, care să arunce complect și definitiv sistemul de false abstracțiuni al filozofiei politice a acestei revoluții.

O mare epocă istorică apune și în locul ei e ceasul să punem temeliile unei epoci noi. O epocă de întoarcere la realitățile naționale dând națiunii înțelesul ei real de societate naturală, a unor indivizi de aceeași rasă, iar nu în sensul naționalității juridice a cetățeanului, care permite transformarea automată în români a maselor de străini năvăliți la noi pentru a ne cuceri și oprima.

10) Să înalțe din temelii statul nou etnic național întemeiat pe primatul culturii naționale, pe primatul familiei și pe primatul corporațiilor muncitoare.

PUNCTUL 87. Programul și sufletul.

M-am ferit să desfășor un program complet. Liniile mari sunt trasate și cunoscute (natural cu riscul de-a le vedea furate).

Programele se bazează pe realitățile naționale și dacă sunt realități care rămân, sunt foarte multe acelea care se schimbă de la o zi la alta.

Un program nu poate fi o combinație de teorii adunate de prin nori. El trebuie să se bazeze pe realitățile care dor, ale neamului nostru românesc. Sunt rănile lui cari trebuiesc vindecate. Căutați programe?

Ele se află pe toate buzele mulțimii. Mai bine ați căuta oameni. Căci într-o noapte oricine poate face un program, și nu de ele se simte nevoie în tară. Ci de oameni și de voințe cari să le îndeplinească. Sunt mișcări care nu au nici un program; ele trăiesc din specularea diferitelor probleme care apar în viață. De exemplu: camăta. O devorează pe aceasta și apoi mor. Dacă nu le apare înainte o altă pradă.

Sunt altele care au un program. Sunt altele care au mai mult decât un program, au o doctrină, au o religie. Este ceva de ordin superior sufletesc, care adună în chip misterios miile de oameni hotărâți să-și creeze o altă soartă. Dacă omul de program sau de doctrină își slujește cu oarecare interes programul, legionarii sunt oamenii unei mari credințe pentru care oricând stau gata să se jertfească.

Pe această credință ei vor sluji până la capăt.

Oricât de frumos și de complet ar părea programul lupiștilor, tărăniștilor, liberalilor, puteți fi asigurați că nici un lupist, nu este gata să moară pentru programul lupist, nici un georgist pentru al lor și așa mai departe.

De aceea, eu pun mai puțin temei pe oamenii adunați la baza marilor credinți care nu te vor lăsa până la moarte.

Mișcarea noastră legionară are mai mult caracterul unei mari scoli spirituale.

Ea tinde să aprindă credinți nebănuite, ea tinde să transforme, să revoluționeze sufletul românesc.

Strigați în toate părțile că răul, mizeria, ruina, ne vin de la suflet.

Sufletul este punctul cardinal asupra căruia trebuie să se lucreze în momentul de față. Sufletul individului și sufletul mulțimii.

O minciună sunt toate programele noi și sistemele sociale fastuos etalate poporului dacă în umbra lor rânjește același suflet de tâlhari, aceeași lipsă de conștiință întru îndeplinirea datoriei, același duh de trădare fată de tot ce-i românesc, același desfrâu, aceeași faptă de risipă și de lux.

Chemați sufletul neamului la o viață nouă. Nu căutați succesele electorale dacă ele nu înseamnă în același timp biruința forțelor organizate ale sufletului înnoit.

Programele, cum adică? Credeți că noi nu putem seca mlaștini? Nu putem capta energiile din munți și electrifica tara? Nu putem înălța orașe românești? Nu putem face ca lanurile noastre să producă împătrit? Nu putem pe pământul nostru bogat asigura pâinea fiecărui român? Nu putem face legi care să asigure o bună funcționare a unui mecanism de stat apropiat timpului și specificului nostru național? Nu putem face planuri quinquenale? Noi nu vom putea ridica aici în creștetul Carpaților o patrie care să strălucească ca un far în mijlocul Europei? și care să fie expresia geniului nostru românesc? Putem.

Dar mare greșeală a multor oameni politici a fost aceea de a-și fi etalat programele în amănunte mai înainte de a fi puși în situația de a le realiza.

Avem și noi programe în buzunar. Ele se studiază necontenit, dar se păstrează pentru timpul lor. Vă întreabă lumea ce veți face? Spuneți-i că oamenii năzdrăvani pot să facă multe.

Deocamdată programul nostru este:

1) Să realizăm forță;

2) Să manevrăm acea forță astfel ca să învingă toate forțele adverse.

3) și apoi să aplicăm măsurile programatice propriu-zise.

Căile ne sunt legale. In orice caz, amănuntele, fie tactice, fie programatice, fac parte din secretul de operațiuni al forțelor de luptă.

PUNCTUL 88. Din manifestul „O ruină”.

Ruina.

Nu este om care să aibă ochi și care să nu vadă că tara aceasta bogată a ajuns o ruină. Ruină gospodăria țăranului, ruină satul (o mână de oameni necăjiți care se vaită), ruină comuna, ruină județul, ruină munții văduviți, ruină câmpurile părăginite care nu mai aduc nimic bietului plugar, ruină bugetul statului, ruină tara.

Și pe deasupra acestor ruine întinse cât tine pământul românesc, o ceată de mișei, o ceată de imbecili, o ceată de tâlhari fără rușine și-au ridicat palate în sfidarea țării, care geme de durere și spre pălmuirea suferinței tale, țăran român.

Niciodată în lume nu s-a văzut un tablou mai revoltător, mai dureros și mai obraznic.

Pe deasupra milioanelor de gospodării cari se distrug, deasupra milioanelor de suflete sărace cari plâng, se înaltă batjocoritor palatul tâlhăresc al jefuitorului de țară.

Cine este acesta?

Căutați-l prin orașele înstrăinate și-l veți găsi. Este fostul ambuscat de la 1916. Este eroul de al 100 de km din dosul frontului sau trădătorul de frați și de tară; este îmbogățitul de războiu, omul de afaceri, este profitorul de pe urma sângelui care tu l-ai vărsat, picătură cu picătură din rănile tale adânci.

Când te-ai întors la 1918, te-ai închinat lui văzându-l gras, frumos îmbrăcat, iar tu în niște zdrențe; de atunci el te-a luat în arendă, iar tu ai căzut în stăpânirea lui cu țara pe care tu ai creat-o pe câmpurile de bătălie.

Cum veți fi voit să ajungă biata țară când un Stere, condamnat la moarte pentru înaltă trădare și apoi iertat, este șef de partid în România, când un Socor, condamnat și degradat pentru trădare, este parlamentar și director de ziar și conduc politica românească? Când atâția ambuscați stau în fruntea treburilor tării?

Am înălțat un steag.

În contra lor, în contra celor care au ruinat țara, în contra cetelor de străini și înstrăinați care ne-au supt și măduva din oase, am înălțat un steag.

Când am plecat sub umbra lui am cerut binecuvântarea ostașilor care au căzut pe câmpul de luptă pentru România Mare și am făcut apel la toți cei care au rămas în viață în urma gravelor lupte.

Steagul acesta răzbunător a învins la Neamț cetele cutezătoare ale politicienilor. Steagul acesta le-a zdrobit la Tutova.

Steagul acesta sfințit în două bătălii, îl purtăm de la un capăt la altul al țării.

El îmbărbătează pe ai noștri și bagă groază în adversari.

Ne-am numit legionari.

Noi, slujitorii acestui steag nu ne-am legat împreună ca să furăm țara nu ne-am legat împreună ca să ne căpătăm partizani, și să le dăm ca să roadă oase din oasele țării.

Noi ne-am legat împreună să rămânem săraci până la mormânt, vom sărăci și acei ce suntem bogați, dar ne-am legat să biruim. Să învingem și să răzbunăm.

Stăm gata de jertfă, stăm gata de moarte cu toții.

Aceștia suntem noi, legionarii.

Zadarnic și greșit ne-au confundat unii săteni și orășeni, crezând că noi luptăm ca să-i căpătuim pe dânșii și să le facem poftele, să le dăm țara ca s-o mănânce.

Ei bine, nu!

C. Z. C.

PUNCTUL 89. Către purtătorii duhului nou.

LEGIONARI,

Cuvântătorii partidelor vechi, cutreieră din nou satele cerându-vă ajutor pentru ca să se poată reface. Sub domnia lor, românismul de pretutindeni a sărăcit și a îngenuncheat în fata străinului pripășit de curând. Rosturile mari ale patriei sunt părăsite. Lumea noastră politicianizată, nu mai vede în față decât interesul partidului, pentru a cărui biruință sacrifică în fiecare zi și în fiecare ceas, însuși viitorul nostru ca neam.

Se prăbușesc pădurile din munți încăpuți pe mâna veneticilor.

Geme inima în moții și în maramureșenii uitați de toată lumea.

Muncitorii români părăsiți îngroașă rândurile comuniștilor jidani.

Comerțul românesc lipsit de protecție, îngenunchează în lupte neegale cu străinul.

În cadrele armatei noastre glorioase, pătrunde tot mai adânc și tot mai sus, germenul dizolvant și corupător de conștiințe.

Și ceasuri grele se prevăd în viitor. De vom fi chemați cândva la marele examen internațional, cine va mai apăra pământul țării și gloria drapelului nostru?

Țăranul român își vinde produsul sub prețul de cost. Misiții s-au înmulțit și ne inundă. Cafenelele sunt pline de cămătari și samsari. Ei se înmulțesc în dauna celor care muncesc. Poporul este spoliat. Românul, înglodat în datorii, a ajuns rob modern al bancherului jidan.

Țara împărțită în partide, care se sfâșie unele pe altele, se dărâmă sub ochii noștri.

Conducerea partidelor vechi nu este o conducere de mână tare, și nu are nici un pic de direcție naționalistă, de oblăduire și încurajare a elementului românesc, care ține de multe secole pe umerii săi viața tării.

Legionari,

În fata acestei situații, și mai înainte ca politicianismul condamnat să se poată reface, am tras spada și am înălțat steagul cel nou al vremii.

Se simte prin aer, tot mai accentuat, nevoia unor alte principii de viață politică morală.

Despoliticianizarea tării este o poruncă a vremii.

În locul partidelor vechi se simte nevoia unei înnoiri. În locul partidelor mereu aplecate străinilor, politica de neatârnare și încurajare a românismului susținător de țară.

Spuneți celor ce vin din nou să vă apuce mâna, că ceasul lor s-a terminat. „Pot pieri toți cuvântătorii aceștia”.

De acum încolo de un singur glas va trebui să ascultați, tainic și nepătruns ca Dumnezeu: chemarea patriei. Acest glas să-l audă toată suflarea voastră. Lui să vă supuneți într-un singur suflet.

Români,

Atunci când glasul și dorința voastră vor proclama victoria, România va reînvia. Va înflori. Vor înflori în ea ca bujorii copiii voștri. Străinul o va respecta. Dușmanul se va teme.

Soldați ai Legiunii Sfântului Mihail!

Când vouă vă este hărăzit de Dumnezeu să făuriți această Românie nouă, când de la Nistru până la Tisa, neamul vă așteaptă să vă primească în nesfârșite aplauze pe scena istoriei, izbucnească din piepturile voastre de otel strigătul nostru de luptă și de victorie: Trăiască România românească!

Trăiască Legiunea!

Corneliu Zelea Codreanu,

Șeful Legiunii

PUNCTUL 90. Manifestul profesorului Cristescu (model de manifest).

Români din județul Vlașca!

O mișcare nouă și hotărâtă, îndrumată de crezul unei acțiuni de faptă românească, de jertfă și cinste în conducerea statului, și-a înțeles chemarea din strigătul de durere si revoltă al unui neam întreg.

Pentru această țară amăgită de o bandă de politicieni profitori și prădalnici, amenințată și umilită în rosturile ei de toți străinii și înstrăinații, Legiunea vine astăzi ca o mișcare de avânt și tinerețe, de entuziasm și disciplină ostășească. Sub scutul religiei noastre strămoșești, cheamă la luptă pentru întronarea unei vieți noi de cinste și dreptate.

În fruntea ei stă fiul Moldovei, Corneliu Zelea-Codreanu, care înfruntând prigoană și pătimind suferință, luptă neîncetat pentru mântuirea neamului nostru și pentru triumful dreptății.

Din ordinul lui am luat conducerea Legiunii în acest județ să-mi fac sfânta datorie de român să chem în această Organizație pe cei cărora le-a rămas scumpă vatra strămoșească și care sunt hotărâți să lupte în spiritul de jertfă alături de noi pentru biruința românismului și a dreptății.

Români vlăsceni!

Intelectuali, negustori, plugari și muncitori, înțelegeți porunca vremii și înrolați-vă în Legiune.

Prof. Vasile Cristescu

PUNCTUL 91. „Cuziștii”

Camarazi,

Nu veți uita niciodată că acești oameni denumiți „cuziști”, și-au bătut joc zece ani, necontenit de toate suferințele noastre.

Pe spatele nostru – copiii de altădată ai tuturor închisorilor și ai tuturor ceasurilor grele – s-au ridicat pentru ca a doua zi să ne scuipe în obrazul de atâtea ori lovit de dușmani.

PUNCTUL 92.. Articolele din legile țării asupra cărora trebuiesc făcuți atenți agenții forței publice (primari, jandarmi, polițiști, etc.) care se opun propagandei Legiunii, abuzând de forță:

DESPRE INFRACȚIUNI

Art. 187 cod penal: NU se socotește ca infracțiune: faptul impus sau autorizat de lege, dacă este executat în condițiile ei; faptul care a fost săvârșit de organul competent în virtutea unui ordin de serviciu, dacă acest ordin este dat în formele legale de autoritatea competentă și dacă nu are un caracter vădit ilegal.

Când executarea unui ordin de serviciu constituie o infracțiune, șeful sau superiorul care a dat ordinul, se pedepsește ca autor al acelei infracțiuni împreună cu acela care a executat ordinul.

ARESTĂRILE.

Art. 11 din Constituție: Libertatea individuală este garantată. Nimeni nu poate fi deținut sau arestat, decât în puterea unui mandat judecătoresc motivat, care trebuie să fie comunicat în momentul arestării sau cel mai târziu în 24 de ore după reținere sau arestare.

Art. 254 codul penal: Mandatul trebuie să fie emis de judecătorul de instrucție, de ministerul public sau de instanțele judecătorești în cazul în care legea le dă acest drept, afară de dreptul de reținere pentru cercetări acordat ofițerilor de poliție judiciară în interesul primelor cercetări.

Art. 207 cod penal: Reținerea pentru cercetări nu poate dura mai mult de 24 de ore, când cineva a fost reținut pentru cercetări mai mult de 24 de ore, ofițerul de politie judiciară care l-a reținut se pedepsește cu închisoare corecțională de la 1-3 ani, interdicție corecțională de la 1-3 ani.

Art. 272 combinat cu 245 din codul penal: Funcționarul public care uzurpând o atribuție sau abuzând de puterea sa legală, sau depășind limitele competentei sale, ori nesocotind sau violând formalitățile prescrise de lege ori abătându-se în orice alt mod de la îndatoririle inerente funcțiunii sale, arestează, deține ori retine pe cineva sau ordonă să se facă aceasta, comite delictul de arestare ilegală și se pedepsește cu închisoare corecțională de la 1-3 ani și interdicție corecțională de la 1-3 ani.

PERCHEZIȚII

Art. 11 din Constituție: Nimeni nu poate fi percheziționat, decât în cazurile și formele prevăzute de legi.

Art. 13 din Constituție: Domiciliul este neviolabil. Nici o vizitare a domiciliului nu se poate face decât de autoritățile competente în cazurile anume prevăzute de lege și potrivit formelor de ea prescrise.

Art. 242 procedura penală: Dacă inculpatul este deținut, orice percheziție la locuința sa se face în prezența sa sau a unui împuternicit al său, sau dacă nu este posibil, în prezența unui membru al familiei lui. Când percheziția se face de un ofițer de politie judiciară, care nu este magistrat, asistența a doi martori este obligatorie. Dacă inculpatul este liber, el este chemat să asiste la percheziție, fără încunoștiințare prealabilă.

Art. 249 procedura penală: în afară de crimă sau delict, nici o percheziție nu se poate face de la ora 20 până la ora 6, în interiorul unei case, contra voinței celui care locuiește, decât de judecătorul de instrucție în persoană.

Art. 499 codul penal: Funcționarul public care depășind limitele competentei sale, sau abuzând de puterea sa, ori fără respectarea formalităților impuse de lege, se introduce sau rămâne în locuința unei persoane, sau în localul său de afaceri, în dependințele acestora, sau într-un loc împrejmuit în contra voinței aceluia care locuiește acolo, sau care are dreptul de a dispune de ele, comite delictul de violare de domiciliu și se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 2 ani. Dacă cu această ocazie se face si percheziție domiciliară sau alt act arbitrar, pedeapsa este închisoare corecțională de la 1-3 ani și amendă de al 2000-5000 lei. Tentativa se pedepsește.

Art. 40 din legea de organizare a jandarmeriei rurale: Actele care ar atinge sau restrânge libertatea individuală nu pot fi executate decât pe bază de ordin scris, oricare ar fi autoritatea de la care emană.

Art. 39 din legea de organizare a jandarmeriei rurale: la cererea părții vătămate, jandarmul este obligat a elibera pe loc copie certificată de pe ordinul primit.

ELECTORALE

Art. 12 Legea electorală: Cetățenii români își vor executa dreptul de vot pe baza cărților de alegător ce li se vor elibera conform listelor electorale.

Art. 24 Legea electorală: Orice cetățean poate reclama președintelui biroului electoral județean împotriva acelora care sunt îndatorați a-i elibera cartea de alegător și care în mod intenționat refuză a i-o da. Președintele primind plângerea, va ordona eliberarea cărții și cei îndatorați a o face, sunt datori a se conforma.

Art. 115 Legea electorală: Acei care, prin lovituri sau violente vor fi influențat votul unui alegător sau îl vor fi pus în pozițiunea de a se abține de la vot, se vor pedepsi cu închisoarea de la o lună până la 3 luni și cu amendă de la 500 la 2000 lei.

Art. 120 Legea electorală: Manifestele și publicațiunile electorale care nu conțin instigațiuni contra ordinii și siguranței statului sau calomnii, nu se pot împiedica de a se afișa pe străzi și în piețele publice. Cei care intenționat le vor distruge, se vor pedepsi cu amendă de la 500 la 2000 lei.

Art. 122 Legea electorală: În caz când ministerul public n-ar lua inițiativa, 20 alegători au dreptul de a intenta și susține acțiunea publică pentru pedepsirea delictelor comise în timpul alegerilor.

Art. 232 cod penal: Acela care prin violentă sau amenințare împiedică pe un cetățean să-si exercite drepturile sale politice sau cetățenești, se pedepsește cu detențiune simplă de la 3 luni la un an și interdicție corecțională de la 1-2 ani.

Art. 235 cod penal: Acela care prin orice mijloace împiedică exercițiul liber al dreptului electoral, sau care falsifică în mod esențial lucrările sau actele de preparare ori executare ale operațiunilor electorale sau de constatare a rezultatului acestuia, comite delictul de fraudă electorală și se pedepsește cu închisoare corecțională de la 1-3 luni. Dacă faptul e comis de o persoană însărcinată de a conduce, supraveghea sau asista la operațiunea electorală, pedeapsa este închisoarea corecțională de la 6 luni la 2 ani și interdicție corecțională de la 1-3 ani. Acțiunea penală, dacă nu a fost pusă în mișcare de partea vătămată sau de ministerul public, va putea fi pusă în mișcare si susținută de un număr de 20 de alegători.

REFUZ DE SERVICIU

Art. 243 cod penal: Funcționarul public care pe nedrept, refuză, omite sau întârzie în îndeplinirea unui act, la care este obligat în virtutea funcțiilor sale sau serviciului său, comite delictul de refuz de serviciu datorat legalmente și se pedepsește cu închisoare corecțională de la 6 luni la un an și o amendă de la 2000-5000 lei.

ABUZ DE PUTERE

Art. 245 cod penal: Funcționarul public care, uzurpând o atribuțiune, sau abuzând de puterea sa legală, sau depășind limitele competentei sale, ori nesocotind sau violând formalitățile prescrise de lege, ori abătându-se în orice alt mod de la îndatoririle inerente funcțiunii sale, săvârșește un act pe care legea nu-l consideră infracțiune, în scopul de a-i procura cuiva pe nedrept, vreun folos, sau de a-i cauza o păgubire de orice fel, comite delictul de abuz de putere și se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 2 ani și interdicție corecțională de la 1-3 ani. Aceeași pedeapsă se aplică și atunci când faptul se săvârșește în scopul de a constrânge pe nedrept o persoană să facă, să omită, sau să sufere ceva. Tentativa se pedepsește.

ABUZ DE AUTORITATE

Art. 246 cod penal: Funcționarul public care fără just motiv, face uz de forță armată, întrucât acest fapt nu ar constitui o infracțiune mai gravă sau în urma lui nu s-ar fi produs o infracțiune mai gravă, comite delictul de abuz de autoritate și se pedepsește cu închisoare corecțională de la 1-3 ani și interdicție corecțională de la 1-3 ani.

PURTARE ABUZIVĂ

Art. 248 cod penal: Funcționarul public care, în exercițiul funcțiunii sale, adresează persoanei injurii sau întrebuințează față de ea violența, întrucât faptul nu ar constitui o infracțiune mai gravă, comite delictul de purtare abuzivă și se pedepsește cu închisoarea corecțională de la 1-3 luni.

VIOLARE DE SECRETE

Art. 502 cod penal: Acela care sustrage sau suprimă o corespondență închisă sau deschisă sau orice alt înscris, care nu sunt adresate lui, comite delictul de sustragere a corespondentei și se pedepsește cu închisoare corecțională de la una lună la un an, iar când divulgă conținutul spre a-și procura un folos material sau cauzându-i altuia un prejudiciu material sau moral, pedeapsa este închisoarea corecțională de la 1-3 ani și amendă de la 2000-3000 lei.

Art. 503 cod penal: Acela care în mod fraudulos obține sau întrebuințează o comunicare telegrafică sau convorbire telefonică, comite delictul de interceptare frauduloasă a comunicării telegrafice sau telefonice și se pedepsește cu închisoare corecțională de la 1-5 luni.

Când infractorul divulgă comunicarea telegrafică sau telefonică spre a-si procura un folos material sau cauzează altuia un prejudiciu moral sau material, pedeapsa este închisoarea corecțională de la 6 luni la 2 ani.

Art. 504 cod penal: Când delictul de mai sus se comite de funcționarii publici, pedeapsa este sporită cu un plus până la 2 ani.

Deci: funcționarul public face sau ceea ce îi ordonă legea sau ceea ce îi ordonă superiorul său. Când el execută un ordin pe care i-l dă legea, acel ordin trebuie să fie executat în condițiile legii, cu formalitățile pe care ea le cere, iar când el execută ordin de serviciu dat de un superior al său, acel ordin trebuie să fi fost dat în formele pe care le prevede legea, să fi fost dat de un superior care avea dreptul să-l dea și să nu fie contrar legii; iar cel ce primește acest ordin, trebuie să aibă dreptul de a-l executa.

Dacă în baza unui ordin de serviciu, inferiorul comite o crimă sau un delict, se pedepsește atât el cât și superiorul care a dat acel ordin.

Libertatea individuală este garantată prin Constituție. Orice act care atinge această libertate nu poate fi executat decât pe bază de ordin scris, oricare ar fi autoritatea care dă acest ordin. Când un jandarm execută un ordin care privește libertatea unui om (arestare, percheziție domiciliară), dacă acel om cere, jandarmul este obligat să-i elibereze pe loc copie certificată de pe ordinul ce execută.

Constituția țării prevede ca nimeni să nu fie arestat decât pe baza unui mandat judecătoresc, iar acest mandat trebuie să fie arătat celui arestat, chiar în momentul arestării sau cel mai târziu în 24 de ore după arestare (conf. Art. 11 din Constituție).

Codul penal cere ca mandatul de arestare să fie dat de judecătorul de instrucție, sau de procuror, sau de o instanță judecătorească.

Legea dă dreptul ofițerilor de poliție judiciară (procuror, judecător de instrucție, judecător de ocol rural, comisar, șef de post) de a retine pentru cercetări pe cel învinuit, dar această reținere nu trebuie să treacă peste 24 de ore, ofițerul de politie judiciară care l-a reținut, va fi pedepsit conf. Art. 207 cod penal.

Când un funcționar public arestează sau ordonă să fie arestat cineva fără ca legea să-i fi dat dreptul de a face sau ordona el arestări sau chiar când are acest drept, dacă arestează pe cineva după bunul său plac, fără a tine seamă de formalitățile pe care le cere legea, va fi pedepsit conf. Art. 272 cod penal, pentru arestare ilegală.

Deci când un agent al forței publice vine să te aresteze, întreabă-l în ce calitate o face și cere-i să-ți arate ordinul scris.

Constituția spune că nimeni nu poate fi percheziționat, decât în cazurile pe care le prevede legea și numai pe formele pe care le arată (art. 11 din Constituție).

Domiciliul este inviolabil. Nici o vizitare a domiciliului nu se poate face decât de autoritățile în drept, numai în cazurile arătate de lege și numai cu formalitățile pe care le cere legea. Autoritățile care au acest drept sunt: ofițerii de politie judiciară (judecătorii de instrucție, procuror, judecători de ocol rural, comisar, șef de post) și nu pot să facă percheziție domiciliară decât cu autorizația scrisă a judecătorului de instrucție. Dacă cel căruia i se face percheziție la domiciliu este arestat, percheziția la locuința sa nu se poate face decât fiind de față cu el, sau un om împuternicit de el, sau cel puțin un membru din familia sa. Când percheziția o face un comisar sau un șef de post, trebuie să fie de față și doi martori. Dacă inculpatul este în libertate, trebuie chemat să asiste la percheziție (art. 208 procedura penală, art. 247, 249 pr. Gen).

Perchezițiile domiciliare nu se pot face între orele 8 seara și 6 dimineața, decât în caz de crimă sau delict. Judecătorul de instrucție o poate face oricând (art. 249 pr. Pen.).

Când un funcționar public se introduce în locuința sau în curtea unei persoane, fără voia celui care locuiește acolo, abuzând de puterea sa și neavând nici o autorizație, va fi pedepsit conf. Art. 499 c. P., pentru violarea domiciliului. Iar dacă cu această ocazie a făcut și percheziție domiciliară, sau a insultat, ori a lovit pe cel ce locuiește acolo va fi pedepsit și mai grav (art. 499 c.p.)

Toți cetățenii români, înscriși în listele electorale au dreptul să voteze. Orice legionar, care a împlinit 21 de ani, e dator să se înscrie în listele electorale.

Dacă nu ți se dă cartea de alegător, reclamă imediat președintelui biroului electoral județean.

Manifestele electorale pot fi afișate pe străzi și în piețele publice oricând, nu numai în timpul alegerilor.

Ordonanțele prin care prefecții de județe interzic aceasta, trebuie să se știe de toți legionarii că sunt ilegale.

Cine distruge afișele electorale, va fi pedepsit conf. Art. 120 din legea electorală.

Cine împiedică pe un cetățean să voteze, va fi pedepsit conf. Art. 232 c. p.

Nimeni nu are voie să voteze de mai multe ori va fi pedepsit conf. Art. 235. c. p. 20 de alegători vor putea reclama la Parchet.

Dacă un legionar introduce o petiție la o autoritate și cere facerea unei cercetări și cei datori să rezolve petiția nu voiesc, sau interzic rezolvarea, spre a-și arăta astfel ura contra noastră, legionarul trebuie să știe că acel funcționar public de va fi reclamat, va fi pedepsit după art. 243 c. p.

Autoritățile comit deseori abuzuri de putere mai ales față de legionari, fapte neîndreptățite de lege și fără ca autoritățile ce le săvârșesc să aibă în puterea lor a le face, fie pentru a aduce un folos vreunui protejat al lor, fie pentru a aduce o pagubă unui legionar.

Aceste abuzuri se pedepsesc conf. art. 245 c.p.

Legionarii nu trebuie să se lase călcați în picioare.

Dacă un funcționar public, o autoritate (ex. prefectul de județ sau altul), face uz de forța armată, fără motiv temeinic se pedepsește conf. art. 246 c.p.

Funcționarul public trebuie să se poarte frumos cu cei pe care e dator să-i servească.

Dacă, fiind în exercițiul funcțiunii sale, insultă sau lovește pe cei pe care trebuie să-i servească, va fi pedepsit după art. 248 c. p.

Secretul scrisorilor este garantat de Constituție.

Nimeni nu are voie să deschidă scrisorile închise ale altuia și nici să le citească pe cele deschise, căci va fi pedepsit conf. art. 502 c. p.

Se întâmplă ca secături guvernamentale, sau autorități, să deschidă scrisorile, chiar recomandate, adresate legionarilor, invocând pentru aceasta cenzura sau starea de asediu.

Legionarii trebuie să știe că acestea sunt curate abuzuri și că nici o lege din lume nu dă dreptul unui oarecare să deschidă scrisorile altuia sau să oprească ziarele și publicațiile ce vin legionarilor cu poșta, sau să asculte pe furiș și să vândă convorbirile telefonice ale legionarilor.

Contenciosul Legionar Central.