Partea I–a
Ședința cuibului. Legile. Micul drapel. Inițiativa. Executarea ordinelor.
Camarazi,
La apelul făcut de a ne reorganiza cu toții în cuib ați răspuns într-un număr covârșitor. „Pământul Strămoșesc” va publica pe rând numele cuiburilor, dându-le
aprobarea cuvenită. Sunteți din toată tara și din toate păturile sociale. In majoritate țărani și muncitori.
PUNCTUL 1. Acum știți cu toții ce este un cuib: un grup de oameni sub comanda unui singur om. Cuibul nu are comitet. El are numai un șef care comandă, un corespondent care poartă corespondența, un casier care strânge cotizațiile și un curier care face legătura cu alte cuiburi sau cu șeful județului. Toți aceștia, ca niște frați adevărați, ascultă de camaradul lor, care îndeplinește funcțiunea de șef de cuib. (Vezi „Pentru Legionari”, parte „Legiunea Arhanghelului Mihail”, capitolul „Primele începuturi de organizare”)
PUNCTUL 2. Datoriile corespondentului, curierului și casierului cuibului.
Corespondentul tine corespondenta cuibului la ordinele șefului de cuib. El scrie și expediază scrisorile.
Curierul face legătura între membrii cuibului, sau între două cuiburi, sau între cuib și diferiți șefi ierarhici. El aduce pachetele cu broșuri, reviste, manifeste, ziare, etc. de la gară sau de la postă și le împarte membrilor. Stă la ordinele șefului de cuib.
Casierul are grijă să se încaseze o sumă cât de mică (cel puțin un leu pe lună), de la fiecare membru. Sau alte ajutoare. El de asemenea stă la ordinele șefului de cuib.
PUNCTUL 3. Cele sase legi fundamentale ale cuibului. Au fost tratate pe larg vechile directive ale cuibului (directive desființate total prin apariția broșurii de față).
Le enumerăm aici:
1) Legea disciplinei: fii disciplinat legionar, căci numai așa vei învinge. Urmează-ti șeful și la bine și la greu.
2) Legea muncii: muncește. Muncește în fiecare zi. Muncește cu drag. Răsplata muncii să-ți fie nu câștigul, ci mulțumirea că ai pus o cărămidă la înălțarea Legiunii și la înflorirea României.
3) Legea tăcerii: vorbește puțin. Vorbește ce trebuie. Vorbește cât trebuie. Oratoria ta este oratoria faptei. Tu făptuiește; lasă pe alții să vorbească.
4) Legea educației: trebuie să devii altul. Un erou. În cuib fă-ți toată școala. Cunoaște bine legiunea.
5) Legea ajutorului reciproc: ajută-ți fratele căzut în nenorocire. Nu-l lăsa.
6) Legea onoarei: mergi numai pe căile indicate de onoare. Luptă, nu fi niciodată mișel. Lasă pentru alții căile infamiei. Decât să învingi printr-o infamie, mai bine să cazi luptând pe drumul onoarei.
PUNCTUL 4. Micul drapel al Cuibului.
Fiecare cuib își are un mic Drapel tricolor. Pânza de mătase. Mărimea pânzei 40 cm ă 40 cm. Lungimea prăjinii 1m și 10 cm. Deasupra o cruce. Pe pânză va sta scris:
Cuibul ...
Garnizoana ...
Județul ...
Acest mic drapel nu este scos nici o dată afară; el rămâne în casă, la sediul cuibului. Pe pânza lui se pun „stele”, una, două, trei, ... până la 7 stele.
Drapelul cu 7 stele este un drapel încărcat cu toată gloria. Stelele le acordă numai șeful Legiunii, după propunerile șefilor județeni, sau din proprie convingere.
O stea pe drapel înseamnă o mare luptă la care a luat parte un cuib, luptă în care cuibul s-a distins, s-a purtat cu vrednicie.
Pentru ca drapelele să fie toate la fel și făcute din aceeași pânză, e bine ca șefii de cuib să le comande de la șeful județului, iar acesta să le comande de la Centru în București.
Când își face un cuib drapel? Unui cuib nu i se poate încredința drapel decât după 6 luni de activitate regulată.
De aceea un cuib nu-și poate face drapelul fără aprobarea șefului de județ.
PUNCTUL 5. Despre rapoarte.
A. șeful de cuib trebuie să facă un raport săptămânal după fiecare ședință de cuib.
Acest raport se va face după modelul ce se va da de șefii de județe.
Raportul trebuie să cuprindă următoarele date:
1. Numele cuibului și data ședinței.
2. Prezenta și absenta de la ședință.
3. Cotizațiile membrilor.
4. Inițiativele și realizările cuibului în curs de o săptămână și anume:
a) Diferite contribuții bănești în folosul Legiunii.
b) Abonamente la diferite foi legionare și mai ales la „Libertatea”. Cumpărături de foi, broșuri și cărți legionare.
c) Vânzarea pe bani a tipăriturilor legionare.
d) Zile de muncă în șantierele și taberele legionare.
e) Formarea de cuiburi noi.
f) Marșuri, ședințe la câmp, vizitarea altor cuiburi.
Raportul se face de șeful de cuib și se predă în timp de 24 de ore șefului de garnizoană împreună cu cotizația.
În localitatea în care se găsește sediul Organizației Județene rapoartele se pot preda direct secretarului Organizației.
B. șefii de garnizoană înaintează șefului de sector, între 1 și 4 ale fiecărei luni, rapoartele primite în timp de o lună de la șefii de cuiburi din Garnizoană, împreună cu cotizațiile.
C. șefii de sector înaintează șefului de județ între 4 și 7 ale fiecărei luni, rapoartele șefilor de cuib din sectorul lor, primite de la șefii de garnizoană, împreună cu cotizațiile.
D. șeful de județ întocmește pe baza rapoartelor șefilor de cuiburi din județ, situația generală a județului pe timp de o lună.
În același timp face o clasificare generală a cuiburilor pe județ, clasificare a cuiburilor pe sectoare și clasificarea sectoarelor.
Șeful de județ face un raport lunar pe care îl înaintează în dublu exemplar între 7 și 13 a fiecărei luni, șefului de Regiune.
Raportul șefului de Județ trebuie să cuprindă:
1. Numărul de cuiburi.
2. Cuiburi noi înființate.
3. Numărul de membri.
4. Creșterea față de luna precedentă.
5. Numărul de ședințe de cuib.
6. Numărul de prezenți.
7. Numărul de absenți.
8. Cotizații.
9. Contribuții diverse.
10. Tipărituri și abonamente
a) Valoarea celor intrate.
b) Valoarea celor răspândite pe bani.
c) Valoarea celor răspândite gratuit.
d) Suma achitată.
e) Suma rămasă de plată.
11. Șantiere.
a) Zile de lucru.
b) Evaluarea lucrării în bani.
12. Tabere.
a) Zile de lucru
b) Evaluarea lucrării în bani.
13. Marșuri: în Kilometri – om (se înmulțește numărul de kilometri efectuați cu numărul membrilor participanți.
14. Inițiative.
15. Delegații.
17. Dificultăți interne ale Organizației: certuri, neînțelegeri, diferite abateri ale legionarilor.
18. Măsuri luate pentru înlăturarea dificultăților ivite.
19. Curente de simpatie, dușmănie sau indiferență.
20. Punctele slabe ale Organizației și măsurile luate pentru întărirea ei în acele puncte.
21. Ținuta, atitudinea morală în societate a legionarilor.
22. Atacuri de vrăjmășie – calomnii, agresiuni, abuzuri ale autorităților – înregistrate. Numele persoanelor ce atacă și adresele lor.
E. Șeful de Regiune, întocmește pe baza rapoartelor județene primite, o clasificare a județelor din regiune și o situație generală a regiunii.
Șeful de Regiune înaintează Centrului, pentru serviciul personalului, între 13 și 17 a fiecărei luni, un raport cu situația generală a Regiunii, cuprinzând exact aceleași puncte din raportul șefului de județ.
În același timp șeful de Regiune, înaintează câte un exemplar din rapoartele șefilor de județ.
PUNCTUL 6. Când se adună cuibul.
Toate cuiburile de legionari din toată țara se adună în fiecare sâmbătă seară; a doua zi e duminică, așa că fiecare poate să întârzie puțin la sfat. Dar dacă e nevoie el se poate aduna oricând îl cheamă șeful, în orice zi din săptămână.
PUNCTUL 7. Viața cuibului.
Cuibul adunat este o biserică. Intrând în cuib te dezbraci de toate chestiunile mărunte și închini o oră gândurile tale curate Patriei. Ceasul de ședință al cuibului este ceasul Patriei. Armonia deplină trebuie să rezulte nu numai din prietenia celor adunați, dar mai ales din comunitatea idealului lor. Acolo în cuib se vor înălța rugăciuni lui Dumnezeu pentru biruința Legiunii, se vor cânta cântecele trimise de Legiune, se va vorbi despre cei morți: martiri, eroi căzuți pentru Legiune și camarazii morți în credință legionară, prieteni, părinți, bunici și strămoși, rechemându-se duhurile lor.
În linii generale, în cuib nu se va da loc la discuții înfocate, violente, contradictorii. Cât mai putină vorbă, cât mai multă meditație, nimic să nu tulbure majestatea tăcerii și a bunei înțelegeri.
Se vor face exerciții de tăcere completă.
PUNCTUL 8. Prima grijă: PUNCTUALITATEA.
Dacă șeful cuibului fixează ședința la ora 9, apoi toți trebuie să-și chibzuiască treburile în așa fel ca să nu vină nici prea devreme, nici prea târziu. Nimeni să nu facă pe altul să aștepte. Legionarul trebuie să fie om de cuvânt. Când a spus o vorbă să se țină întocmai de dânsa. Țara e plină de aceia care spun multe vorbe, dar nu se țin niciodată de ele. Când promiți ceva, gândește-te bine. Dacă tu crezi că nu poți, spune verde, căci e mai frumos.
PUNCTUL 9. A doua grijă: INIMA BUNĂ.
Legionarul când vine la cuib trebuie să fie cu inimă bună. Să nu pornească cu gând de sfadă, de răutate, căci în cuib n-are voie să se certe nimeni. Când legionarul va avea poftă de sfadă, să se bage între dușmani.
Lucrurile mari și bune se fac cu inimă bună, pentru că unde e inimă bună acolo e Dumnezeu, iar unde inima e rea, acolo s-a băgat diavolul. De aceea unde este inima rea nici un lucru n-are spor. Toate merg pe dos. Despre omul care pășește cu inimă rea se zice că nici păpușoii nu-i cresc pe ogor.
PUNCTUL 10. ÎNCEPEREA ȘEDINȚEI
La ora hotărâtă, după ce membrii cuibului s-au adunat, șeful cuibului se ridică și strigă cu voce ostășească:
Camarazi,
La auzul acestui semnal toți sar în picioare. Se îndreaptă cu fața către răsărit și salută cu brațul întins: salutul cerului, adică al înălțimilor și al soarelui adică simbolul biruinței luminii și al binelui.
Șeful cuibului spune cu glas rar și după el repetă toți ceilalți:
1. – Să ne rugăm lui Dumnezeu.
2. – Să ne gândim la Căpitanul nostru.
3. – Să ne ridicăm cu gândul la sufletele martirilor:
– Moța,
– Marin,
– Sterie Ciumetti
– și ale tuturor camarazilor noștri
– căzuți pentru Legiune
– sau morți în credință legionară.
4. – Să credem în învierea României legionare și în sfărmarea zidului de ură și de mișelie care o împresoară
5. – Jur că nu voi trăda niciodată Legiunea.
PUNCTUL II. Cu ce începe ședința șeful cuibului?
1. Cu partea informativă. Noutăți.
Ce vești a primit de la Centru sau de la județ etc.
Ce s-a mai întâmplat prin țară.
Ce s-a mai întâmplat prin sat (politica satului), oraș, fabrică, facultate.
Cum stau diferitele forte politice adverse: cresc, stau pe loc, dau înapoi.
Cum merge Legiunea noastră în țară.
Aici la noutăți fiecare membru din cuib mai aduce și el noutățile pe care le știe.
2. Ordine sosite.
Ce ordine s-au mai dat. Cu ce se ocupă ceilalți legionari din țară. Cum merge lupta legionară.
3. Citirea „Pământului Strămoșesc” și a celorlalte foi legionare.
„Pământul Strămoșesc” trebuie citit în întregime. În el se află adevăratul duh legionar.
Toate ordinele date de centru precum și cele mai bune informații cu privire la mișcarea din întreaga țară. De asemenea se vor citi foile legionare locale.
4. Educația membrilor.
Legionarul va trebui să știe că: Legiunea va învinge până la sfârșit toate partidele, oricâte piedici i se vor pune în cale.
Că toți legionarii sunt gata să facă orice jertfă cu bucurie. Că fiecare jertfă înseamnă un pas înainte către victorie.
Că legiunea are un program precis care se va publica la timpul potrivit.
Că prin realizarea acestui program țara se va reface.
Că legionarii vor face din această Românie o țară frumoasă și bogată.
Că legionarii sunt chemați de Dumnezeu ca după veacuri de întuneric și asuprire să sune trâmbița învierii neamului românesc.
Șeful de cuib va căuta să sădească adânc în sufletul fiecăruia dintre membrii cuibului credința în Dumnezeu, în Patrie și în misiunea neamului nostru.
PUNCTUL 12. Ce se mai poate discuta în cuiburi.
În cuiburi, când este vreme, se mai discută și alte probleme.
Iată câteva titluri de discuții sătești:
1) Cum s-ar putea obține o recoltă mai bună (grâu, porumb, vie, etc.).
2) Care sunt rezultatele dacă îngrășăm pământul?
3) Este bine să semănăm mereu același fel de cereale pe pământ?
4) S-ar putea ca satul să-și cumpere o mașină de treierat?
5) Cum s-ar putea obține un preț mai bun pe produsele țărănești?
6) Cum trebuie să îngrijim vitele, tovarășii noștri de muncă pentru ca să nu mai sufere?
7) Crescutul păsărilor n-ar putea aduce un venit gospodarului, asigurându-i o hrană mai bună?
8) Cum s-ar putea înfrumuseța satul? Îmbunătăți drumurile, podurile? Îngrijirea bisericii și a cimitirelor, a școlii?
Iată câteva titluri de discuții pentru cuiburile de fete sau doamne (Cetățui).
1) Rolul femeii legionare în România nouă.
2) Drepturile și datoriile femeii legionare.
3) Sora legionară ca mamă.
4) Sora legionară ca soție.
5) Sora legionară ca luptătoare.
6) Sora legionară și disciplina.
7) Femeia legionară și femeia modernă.
8) Cum s-ar putea da o masă mai hrănitoare familiei.
9) Cât mai multă și variată inițiere în arta gătitului așa de puțin cunoscută în lumea satelor.
10) Curățenia casei și îngrijirea copiilor.
11) Cum s-ar putea ca îmbrăcămintea întreagă să se facă în casă.
12) Creșterea copiilor. La Biserică. Spovedania și Sf. Împărtășire. Iubirea de carte și de lumină, de muncă, de țară.
Cuiburi intelectuale.
Iată titlurile conferințelor ținute de cuibul AXA din București.
1. Antisemitismul în cadrul Legiunii. Deosebirea între legionari și cuziști. (Ion I. Moța).
2. Problema minorităților în statul român.
3. Învățământul în statul legionar.
4. Problema morală în viata publică a României. Scrierile imorale.
5. Educația morală a legionarului.
6. Caracter de legionar.
7. Politica agrară. Reforma financiară.
8. Problema muncitorească în statul legionar.
9. Capitalul și munca românească.
10. Industrie și agricultură.
11. Biserica în statul legionar. Preotul.
12. Politica externă a României.
13. Legiunea și marxismul.
14. Armata.
Cuiburile studențești și Frățiile de Cruce.
1. Deosebirea între politica partidelor și politica Legiunii.
2. Deosebirea de organizare între sistemul partidelor politice și sistemul Legiunii.
3. Afinitatea între fascism și Mișcarea Legionară.
4. Puncte comune între hitlerism și Mișcarea Legionară.
5. Formează jidanii un pericol fără leac?
6. Foloasele spiritului de disciplină?
7. De ce Mișcarea Legionară poate salva țara și de ce celelalte mișcări politice nu o pot salva?
8. De ce cuzismul nu poate învinge?
9. Țăranul în statul legionar.
10. Muncitorul în statul legionar.
11. Cine este Benito Mussolini.
12. Cine este Adolf Hitler.
13.
14. Cine a fost Lenin.
15. Educația fizică, factor principal în educația legionară.
16. Fascismul înainte și după 1922.
17. Ce este Balilla? Organizarea ei.
18. Cântecul legionar.
19. Franța naționalistă și Franța socialistă.
20. Cum se pot combate tendințele Ungariei asupra Transilvaniei?
21. Cum se poate anihila încercarea de influență a Rusiei asupra Basarabiei?
22. Cum se pot întări frontierele dinspre Bulgaria?
23. Cum se poate salva Maramureșul?
24. Poate exista o artă legionară?
25. Statul legionar și Românii de peste hotare.
Coruri.
Cuiburile formate din legionari mai tineri vor învăța marșurile legionare și vor cânta în ședință.
PUNCTUL 13. Hotărâri.
La sfârșitul ședinței se iau hotărâri. Orice ședință trebuie să se termine prin hotărâri precise, adică să se arate ce are de făcut fiecare legionar până la ședința viitoare.
Cuibul lucrează: a) după ordinele care le primește de la comandanți și b) din proprie inițiativă (hotărârea pe care și-o ia singur). Șeful de cuib poate lua inițiativa în mai multe direcții.
1. Mărirea Organizației, adică facerea de cuiburi noi.
2. Strângerea de fonduri prin serbări, vânzări de broșuri etc. (afară de colectarea de bani, care nu este permisă decât printre membrii organizațiilor noastre).
3. Împărțirea în lumea nelegionară, după un plan bine stabilit, a literaturii legionare.
Fiecare cuib are un număr de oameni cunoscuți în fața sa.
Ei pot fi prieteni, indiferenți sau vrăjmași. Cuibul își face o listă cu numele și adresa lor, apoi își propune ca încetul cu încetul să-i convingă și să-i crească în credință legionară.
Atunci trimite fiecăruia hrană sufletească: cărți, reviste, articole, fotografii, coruri. Bine studiate, după sufletul și mintea omului care le va citi. Pe un om poate să-l influențeze o anumită carte, un anumit articol, o anumită foaie, revistă. Pe altul, altele. De aceea cuibul trebuie să studieze ca să nu arunce nimic în vânt.
Vrăjmașului trebuie să-i dea cărți? Da. Pentru că după ce va citi azi, mâine, poimâine, va începe să se clatine. Și vrăjmașul care se clatină va fi învins.
Această hrană sufletească nu se trimite numai o dată. Cuibul are grijă de pui până fac aripi.
Când sufletul lor a crescut în credință, atunci plini de recunoștință vor veni, te vor căuta și te vor întreba: ce să fac acum? Îi vei răspunde: „Fă și tu ce am făcut eu.
Hrănește și tu pe alții, după cum te-am hrănit și eu pe tine.”
Materialul (broșuri, cărți etc.), uneori se vinde, de cele mai multe ori însă omul le va găsi acasă gratuit, date de cuib din sărăcia lui. Și fără ca să știe cine i le-a trimis.
Căci cuibul dă, urmărește efectul și nu spune cine trimite. Abia la sfârșit se vor cunoaște. Mare bucurie va simți un cuib pentru fiecare om pe care-l va scoate din lumea vrăjmășiei și-l va aduce în lumea credinței legionare.
Citez cuibul „Avangarda 13, Nr. 3”, care în timp de o lună și jumătate a împărțit 37 de volume „Pentru legionari” și 15 „Cranii de lemn”.
Cuiburile de legionare, de copii, de legionari bogați sau săraci, fiecare după puteri, pot face această operă dând rezultate extraordinare pentru Legiune.
4. Cuibul mai poate lua inițiativa unui șantier. Adică să dreagă un pod stricat, un șanț, un drum, un gard, să ajute un copil bolnav, să repare casa unui bătrân sau a unei văduve. Să îngrijească de mormintele părăsite.
Așa că în fiecare ședință șeful cuibului va pune această imperioasă întrebare:
Ce să mai facem ca să ne mărim organizația?
Cu ce putem noi să ajutăm Legiunea?
Fiecare membru al cuibului se gândește și unul spune: să mai facem cuiburi în sat la noi, sau în facultate, dacă e student, etc.
Altul spune: în satul vecin nu există nici un cuib, să mergem acolo să facem. Altul spune: să ajutăm bănește Legiunea. Căci având bani, legionarii își vor înzestra organizația cu tot ce-i trebuiește pentru luptă și să anunțăm șeful Legiunii pentru a vedea unde ne repartizează (la susținerea unei foi, la cumpărarea unei camionete, la broșuri etc.).
Munca fiecărui cuib este de o mare importanță.
Nu se poate ca un cuib să se constituie și apoi să nu mai lucreze nimic, adică să nu mai dea nici un semn de viață. Cuibul care nu muncește, care nu se mișcă și nu dă semne de viață este trecut în catalogul Legiunii sub denumirea de „Cuiburi moarte”.
PUNCTUL 14. Despre inițiativa șefului de cuib.
Inițiativa este cea mai frumoasă floare pe care un comandant o poate purta.
Șeful care își ia răspunderea inițiativei trebuie să știe că ea poate aduce mărirea Organizației, dar poate aduce și foarte mare rău, după cum un șef o întrebuințează în bine sau în rău.
Nu are voie în special:
a) a tipări ceva în numele Organizației fără aprobarea Biroului Central al Presei Legionare.
b) a scrie ordine sau scrisori cu conținutul nechibzuit, care să fie rău interpretate de către acei cărora se adresează, sau de către adversari.
c) Nu are voie de a-și băga unitatea în acțiuni dezordonate, chefuri, petreceri sau scandaluri etc.
d) Nu are voie a trata și nici a încheia vreo combinație politică cu oamenii altei grupări, fără aprobarea directă a șefului Legiunii.
e) În general, un șef, ca și un legionar, trebuie să fie atent de a nu face nici un fapt, de a nu se introduce în vreo acțiune care ar putea periclita, strica sau dezonora Legiunea.
Când se ia inițiativa?
a) Inițiativa se ia când nu există vreun ordin precis dat de către șefii ierarhici. Dacă este un ordin, se execută ordinul.
b) Dacă între timp situația s-a schimbat, șeful de cuib, ca orice comandant, pe răspunderea lui, va lua măsuri din inițiativă proprie, judecând însă cu pătrundere, pentru ca organizația să iasă cât mai bine.
c) Dacă din întâmplare există un șef legionar pe loc mai mare ca șeful de cuib, șeful de cuib nu mai are inițiativa. Comanda, inițiativa și răspunderea o ia legionarul mai mare în grad.
În afară de aceste cazuri prevăzute, șeful de cuib are o largă inițiativă.
El va lua hotărâri cu de la sine putere, în bună înțelegere cu toți membrii cuibului, în scopul de a servi cauza legionară. Imediat ce a luat o inițiativă, o raportează șefului garnizoanei. După ce a executat-o, raportează din nou: „Vă aduc la cunoștință că hotărârea luată de noi de a executa ..., am adus-o astăzi la îndeplinire, bucurându-ne că am adus-o astăzi la bun sfârșit.”
Șeful Legiunii cântărește, e un șef legionar, după puterea lui de inițiativă. Cei mai buni șefi și cele mai bune cuiburi sunt acelea care iau cele mai bune inițiative și le duc la îndeplinire.
PUNCTUL 15. Despre executarea ordinelor.
Când un legionar sau un cuib primește un ordin, este o chestiune de onoare de a-l executa, trecând prin foc și prin apă, dacă este nevoie.
După aceasta se măsoară vrednicia legionară.
Când șeful Legiunii dă semnalul unei bătălii legionare (cum a fost de exemplu: cumpărarea unei camionete, scoaterea unei foi, cumpărarea unei tipografii), cuiburile ca niște albine, întrecându-se în hărnicie și în viteză unele pe altele, trebuie să vină fiecare cu ceea ce poate da.
Ori de câte ori vin asemenea ocazii, trebuie să concureze într-o adevărată întrecere nebună înspre victoria legionară toate cuiburile.
Cum ar fi cu putință ca un cuib să fi rămas în afara luptei, să nu fi adus și el un cât de mic ajutor, cât de mică jertfă?
Din aceste lupte se poate vedea cine merită să se înalțe, în noua lume legionară, și cine trebuie să rămână unde este.
PUNCTUL 16. Închiderea ședinței.
Membrii cuibului se scoală în picioare cu fața spre răsărit. Salută cu brațul întins spre cer. Toți repetă după șeful cuibului: „Jur că nu voi trăda niciodată Legiunea”.
După aceea legionarii se despart în voie bună cu gândul la hotărârile pe care trebuie să le execute. În prima ședință viitoare se va vedea cât s-a executat din hotărârea luată.
PUNCTUL 16 BIS. Marșul legionar.
Duminica și în zilele de sărbătoare cuiburile de toate categoriile: Frății, Cetățui, etc. trebuie să se obișnuiască a pleca în marș. Noi nu ne cunoaștem țara. Unii nu-și cunosc nici satul vecin.
În zilele de sărbătoare, pe ploaie sau pe vreme bună, iarna sau vara, să ieșim afară în mijlocul naturii. Pământul românesc să devină un furnicar în care să se întâlnească pe toate drumurile mii de cuiburi alergând în toate direcțiile.
În timpul slujbei să se oprească la Biserica din cale. Să se oprească la camarazii din satele vecine.
Marșul este sănătos. Marșul repauzează și reface nervul și sufletul omenesc. Dar mai presus de toate, marșul este simbolul acțiunii, al explorării, al cuceririi legionare.
Marțul se face în ordine: pasul bărbătesc.
