Dezinteresarea în luptă 

Înfrângerea interesului personal. Aceasta este o altă virtute fundamentală a legionarului. Ea stă în opunere completă cu linia politicianului, al cărui singur motor de acțiune și luptă este numai: interesul personal, cu toate derivatele lui degenerate (pofte de îmbogățire, lux, desfrâu sau trufie). 

De aceea, iubiți camarazi, de acum și până când va mai viață legionară, să știți că unde veți vedea apărând, fie în sufletul vreunui luptător, fie în propriul suflet, rânjetul acestui interes personal, acolo a încetat de a mai exista Legiunea. Acolo se termină legionarul și începe să-și arate colții politicianul. 

Priviți în ochi pe cel ce vine și dacă în ochii lui veți simți că scânteiază vreun mic interes personal (fie material, fie ambiție, fie patimă, trufie), să știți că acela nu poate deveni legionar. 

Nici îmbrăcarea cămășii verzi și nici salutul nu sunt de ajuns ca cineva să devină legionar. Nici chiar înțelegerea "rațională" a mișcării legionare. Ci numai conformarea vieții cu normele de viață legionară. Pentru că Legiunea nu este numai un sistem logic, o înlănțuire de argumente, ci o "trăire". După cum cineva nu este creștin dacă "cunoaște" și "înțelege" Evanghelia, ci numai dacă se conformează normelor de viață afirmate de ea dacă o "trăiește".