Greva foamei

Cu vreo 10 zile înainte de Crăciun, Moța, Gârneață, Tudose și Radu Mironovici au declarat greva foamei și a setei, fiind arestați de 60 de zile, fără să aibă nici o vină. Ei spuneau: ori eliberarea, ori moartea.

Încercarea diferitelor autorități de a vorbi cu ei dădea greș, deoarece se baricadaseră în camera lor, nemailăsând pe nimeni să intre.

Tinerii aceștia deveniseră încă de mult o icoană a întregii studențimi române. Un simbol. Când s-a auzit afară de greva lor, studenții și lumea au înțeles gravitatea faptului, cunoscându-le puterea de hotărâre. Să moară acești tineri între zidurile Galatei? Spiritele lor erau atât de agitate la Iași și la Cluj, încât ar fi urmat o răzbunare în masă asupra acelora pe care mulțimea i-ar fi crezut vinovați. Nu numai studenții, dar oameni bătrâni și cu situație în societate strigau în gura mare: Dacă acești copii mor acolo cu toții, tragem cu revolverele. Guvernul a început să simtă că se află în fața unei hotărâri și a unei încordări generale; că nația aceasta a început să aibă voința și demnitatea ei.

Tatăl meu a lansat atunci în Iași un manifest din care extrag: