Moartea prefectului Manciu, sistemul fatal și urmările lui

 

„Poliția din Iași – de un an încheiat – trăiește o adevărată tragedie cu ultimul act pe care îl știm, datorită înlănțuirii fatale a faptelor, ale căror victime au căzut:

Prefectul Manciu, Inspectorul Closs, subcomisarul Hușanu și nu mai puțin, studentul doctorand Corneliu Zelea Codreanu.

Prefectul Manciu a murit; subcomisarul Hușanu se luptă cu moartea; inspectorul Closs are o rană adâncă; Corneliu Zelea Codreanu zace în închisoare.

Ce este această tragedie care face atâtea victime? În ce fel putem vorbi de înlănțuirea fatală a faptelor? Cine sunt vinovații?

Manciu a fost prefectul de poliție al D-lui G. G. Mârzescu.

Numai în calitatea aceasta a fost adus și menținut până la urmă – cu toate excesele de care s-a făcut vinovat – la Prefectura Poliției. Ceea ce o dovedește cu prisosință, că a fost aprobat; că a lucrat după un plan stabilit, din inspirația directă a D-lui G. G. Mârzescu, care-l susținea, sunt distincțiile ce i s-au acordat, meritele lui în serviciu și înaintările personalului său.

Sistemul fatal inspirat lui Manciu a fost terorizarea studențimii creștine; ca să se dea satisfacție jidanilor și să se facă dovadă că ordinea se poate menține prin mijloace energice.

Sistemul fatal, nefericitul Manciu, lipsit de orice însușiri speciale, l-a pun în aplicare, cu o deosebită brutalitate față chiar de profesorii universitari: debutând în carieră cu prilejul adunări generale a Asociației profesorilor universitari din România, care s-a ținut la Iași, sub președinția eminentului nostru coleg, Dl. Prof. Găvănescul, în zilele de 23, 24 și 25 septembrie 1923.

Prefectul Manciu a insultat Universitățile și a brutalizat și arestat pe studenți fără nici o vină ceea ce a provocat protestarea profesorilor lor, cerând satisfacție.

Comisiunea celor 4 Universități – compusă din d-nii profesori: Dr. Hurmuzescu – București; Dr. Șumuleanu – Iași; M. Ștefănescu – Cluj și Hacman – Cernăuți a redactat apoi, imediat în ședință chiar, următoarea telegramă cu trei adrese: 1. D-lui Președinte al Consiliului de Miniștri; 2. D-lui Ministru de Interne; 3. D-lui Ministru al Instrucției Publice, semnată de Dl. I. Găvănescul:

Asociația Generală a Profesorilor Universitari din România, în ședința sa de deschidere, blamează intervenția jignitoare a poliției Iași și strâns unită în jurul Președintelui, cere autorităților superioare cercetările cuvenite și să i se dea deplină satisfacție.

Președintele Asociației (ss) I. Găvănescul

 

Aceeași comisie redactează și trimite d-lui Primar la Iașiului următoarea adresă:

Domnule Primar

Asociația Generală a Profesorilor Universitari, în ședința de deschidere, văzând măsurile jignitoare ale d-lui Prefect de poliție, față de congresul ei, regretă că, în starea sufletească în care a fost pusă, nu poate lua parte la banchetul oferit de Primăria orașului, mulțumindu-vă pentru bunele dvs. intențiuni.

Președintele Asociației (ss) I. Găvănescul

 

Susținut cu mandat imperativ, ca să terorizeze studențimea, Manciu a lucrat în conformitate cu scopurile urmărite și după planul stabilit: mergând pe căile fatalității. Vom enumera pe scurt fapte petrecute, numerotându-le:

1. Introducerea poliției și armatei în Universitate, la 10 decembrie 1923.

Cu prilejul manifestațiilor studențești care au urmat, printre alții a fost bătut așa de grav de poliție studentul G. Manoliu, încât îmbolnăvindu-se de icter, a murit peste câteva zile.

2. Brutalizările de la gară. Cu prilejul sosirii profesorului Ion Zelea Codreanu la Iași, după eliberarea sa din închisoare, prefectul Manciu s-a aruncat încă o dată fără nici un motiv cu poliția și armata asupra cetățenilor și studenților care veniseră la gară să-l primească, brutalizându-i și gonindu-i pe străzi ca pe niște răufăcători.

3. Vizita Prințului Carol. Cu prilejul acestei vizite Manciu a înscenat alte scandaluri, care au făcut pe studenți să se plângă Alteței Sale Regale.

4. Scandalul de la Teatrul Sidoli. Artiștii români retrași de la Operă, venind la Iași, studenții le-au făcut o manifestație de simpatie. Această manifestație absolut pașnică, a dat prilej prefectului Manciu să însceneze încă un scandal împotriva studenților, care au fost bătuți și împrăștiați cu brutalizări odioase.

5. Complotul din strada Carol. Prin buna voință a d-nei Constanța Ghica, în grădina d-sale din str. Carol, studenții au plantat o bucată de teren cu zarzavaturi, pentru întreținerea lor. În ziua de 31 Mai, în anul acesta, pe când studenții se adunaseră la lucru, a apărut prefectul Manciu, cu toată poliția și jandarmii având baioneta la arme și au arestat pe studenți. Corneliu Zelea Codreanu a fost descins și legat cu brâul său, cu mâinile la spate și condus astfel pe străzi împreună cu alți 25 de studenți și elevi la poliție, unde au fost crunt bătuți.

Corneliu Zelea Codreanu, ofițer de rezervă, doctorand în drept, a fost lovit peste față și insultat în mod trivial cu cele mai degradatoare injurii.

Elevul Ambrozie, fiu al maiorului veteran Ambrozie, a fost bătut cu palmele peste obraz, până ce i s-a spart timpanul, fapt constatat cu certificatul medicului legist Prof. Dr. Gh. Bogdan.

Ceilalți studenți și elevi au fost bătuți la tălpi cu râncele de bou, spânzurându-i de picioare și vârându-i cu capul în căldări cu apă ca să nu poată striga.

Părinții copiilor bătuți: dl. maior Ambrozie, Dimitriu, Butnaru, au reclamat de prefectul Manciu, Ministerului și l-au dat apoi în judecată, înaintea căreia Manciu a avut atitudini revoltătoare.

Nu numai că Prefectul Manciu a fost menținut, dar a fost răsplătit pentru atitudinea lui și încurajat ca să-și aplice sistemul fatal, mai departe.

Presa jidănească îi aduce zilnic cele mai mari laude, slăvindu-l ca pe un salvator al ordinii și ca pe un om superior.

Guvernul, având ca reprezentant la Iași pe G. G. Mârzescu, în loc să dea curs celor stabilite de inspectorul Văraru, a decorat pe Manciu cu Coroana României și a înaintat personalul de care s-a servit pentru săvârșirea nelegiuirilor lui. Astfel comisarul Closs, unul dintre cei mai vinovați, a fost înaintat ca inspector.

Justiția, având ca ministru pe același G. G. Mârzescu, susținătorul lui Manciu, în loc să intervină energic și repede împotriva abuzurilor săvârșite, a condamnat pe victimele lui. 

Jidănimea din Iași satisfăcută a dăruit prefecturii un automobil pe care Manciu l-a primit în scandalul tuturor românilor, provocând astfel și mai mult resentimentul studenților cu deosebire: văzând pe Manciu că-i sfidează din automobilul jidanilor, cu care se plimba falnic pe străzi.

Menținut, susținut și încurajat în modul acesta, prefectul Manciu, prin temperament, impulsiv, lipsit de orice rezervă lăuntrică, și-a închipuit că a atins culmea gloriei prin aplicarea sistemului său.

Înlănțuirea fatală a faptelor: l-a adus pe prefectul Manciu la ultimul act al tragediei.

Corneliu Zelea Codreanu a fost în legitimă apărare.

Răspunderea morții prefectului Manciu o are acela în primul rând, care l-a pus și l-a susținut în fruntea poliției:

Ministrul Justiției G. G. Mârzescu.

Răspunderea o are presa jidănească și toți acei care l-au îndemnat și l-au încurajat, felicitându-l să-și aplice sistemul fatal.”