Primejdii care pândesc o mișcare politică 

Curentul din țară era formidabil. Nu cred să fi fost de multe ori pe pământul românesc un curent popular mai unanim ca acesta. Dar Liga nu mergea bine. Lipsă de organizare, lipsă de plan de acțiune. La acestea se mai adăugase în urma marelui curent, pericolul amestecului în cadrul mișcării, a unor elemente compromițătoare și primejdioase. O mișcare niciodată nu moare din cauza dușmanilor dinafară. Ea moare din cauza dușmanilor dinlăuntru. Ca orice organism omenesc. Nu moare omul decât unul la un milion din cauza exterioare (călcat de tren, de mașină, împușcat, înecat). Omul moare din cauza toxinelor interne. Moare intoxicat. 

Ori, în urma proceselor de la Văcărești, Focșani, și Severin, a venit în mișcare oricine a vrut. Unii au venit să facă escrocherii: încasări de abonamente, vânzări de broșuri, împrumuturi etc., care oriunde apărea, compromiteau mișcarea, alții veniseră să-și creeze situații politice și începuseră să se lupte între ei să se pârască, să se submineze unul pe altul pentru șefie, locuri de deputați etc. Alții erau de bună credință, însă nu aveau educația disciplinei, neînțelegând să se supună șefilor și directivelor date, ci înțelegând să discute la infinit orice dispoziție și să lucreze fiecare după capul lui. Alții, de asemenea de bună credință, dar incapabili de a se încadra. 

Sunt elemente foarte bune, care au structura sufletească alcătuită, încât nu se pot încadra, iar dacă se încadrează distrug totul. O parte sunt intriganți din naștere. Oriunde intră, prin sistemul de a vorbi despre altul la ureche, strică întreaga armonie a organizației și o desființează. 

O altă categorie o constituie acei care au câte o idee fixă: cred sincer că au găsit cheia tuturor soluțiilor, căutând să te convingă de valoarea lor. Alții sufăr de boala ziaristicei. Voiesc cu orice preț să fie directori de ziare sau cel puțin să-și vadă numele iscălit la sfârșitul unui articol. Alții au o purtare în societate de așa natură, încât oriunde apar, compromit întreaga luptă și macină încrederea de care se bucură organizația. În sfârșit, alții sunt plătiți anume ca să bage intrigi, să spioneze și să compromită orice încercare nobilă a mișcării. 

Câtă grijă, câtă atenție, prin urmare trebuie să aibă un șef de mișcare față de elementele ce vor să vină sub conducerea lui. Câtă educație trebuie să le facă și câtă neobosită supraveghere trebuie să exercite asupra lor. Fără acestea, mișcarea se compromite iremediabil. Ori profesorul Cuza era cu totul străin de aceste lucruri: "În Ligă intră cine vrea și rămâne cine poate", va aduce un adevărat dezastru. 

Intr-o organizație nu intră "cine vrea", ci intră cine trebuie și rămâne cine e, și atâta vreme cât e om corect, muncitor, disciplinat, credincios. 

N-au trecut câteva luni și biata Ligă devenise un cazan de intrigi, un adevărat iad.

Credința mea de atunci pe care mi-o păstrez și astăzi este: 

Dacă într-o organizație apar aceste începuturi de cangrenă, ele trebuiesc imediat localizate și apoi extirpate cu cea mai mare energie. Dacă nu se pot localiza și se întind ca un cancer în întregul organism al mișcării, cauza este pierdută. Viitorul și misiunea organizației sunt compromise. Ea va muri sau își va târî zilele între viață și moarte, fără ca să poată realiza ceva. 

Încercările noastre pe lângă profesorul Cuza, de a-l determina să îndrepte situația, au dat greș, deoarece pe de o parte el era cu totul străin de aceste principii elementare în conducerea unei mișcări, iar pe de altă parte intrigilor de izolaseră și pe noi și începuseră să paralizeze și puterea noastră de intervenție. 

Noi, grupul de la Văcărești, văzând acestea și văzând și asalturile disperate, valurile de intrigă care se izbeau în noi, și între noi și prof. Cuza, ne-am dus acasă la el, jurându-i din nou credință și rugându-l să aibă încredere în noi, căci vom face ce este cu putință pentru a îndrepta mișcarea. 

Încercarea a rămas zadarnică, deoarece el observa că noi vedeam lucrurile cu totul altfel, și ca organizare și ca acțiune și chiar ca fundament doctrinar al mișcării. Noi plecam de la ideea de om ca valoare morală, iar nu ca valoare numerică, electorală, democratică. 

El credea însă, că noi susținem acestea pentru că suntem victimele unor intrigi.