Copleșit de lovituri la grădină

Terminasem de săpat grădina. Venisem de la Ungheni să punem roșii. În dimineața de 31 mai, la orele cinci, erau în front, gata să înceapă lucrul, 50 de studenți. Făcusem apelul. Nu terminasem bine, când observ câțiva soldați prin dosul grădinii. Apoi un număr de peste 200 năvălesc în curte încărcând armele. Ne înconjoară. Eu spun băieților:

– Toată lumea stă pe loc și nu face nimic.

În același minut văd dinspre poartă ca un nor negru, vreo 40 de persoane, venind în pas alergător, cu revolvere în mână, scoțând strigăte și înjurând. Era prefectul Manciu cu poliția. În scurt timp au fost lângă noi. Doi comisari de poliție îmi pun trei revolvere în frunte. Se uită la mine cu ochii injectați și mă înjură. Manciu strigă:

– Legați-l cu mâinile la spate!

Mă lovește. Alți doi se reped la mine, îmi scot brâul cu forța, mă leagă cu mâinile la spate cât de strâns pot. Apoi simt o lovitură trasă pe la spate, cu pumnul în maxilarul drept. Un altul, Vasile Voinea, se apropie și-mi șoptește la ureche:

– Până deseară te omorâm. Nu mai ajungi tu să dai jidanii afară!

Mă înjură și-mi trage un picior. Au urmat mai multe lovituri peste față, după care unii m-au scuipat în obraz. Tot frontul nostru, fixat și el între arme și revolvere, stătea nemișcat și se uita la mine, fără să-mi poată veni în ajutor. De sus coborâse D-na Ghica, întrebând:

– Ce-i asta, Domnule Prefect?

Acesta i-a răspuns:

– Te arestez și pe d-ta!

Mai al o parte, am zărit și pe procurorul Buzea, asistând la cele ce se petreceau.

Apoi cu revolverele în mână au percheziționat pe rând pe cei din front. Cine se mișca era lovit și trântit la pământ.

După aceasta, pe mine m-au pus la 10 m înainte, încadrat de 8 jandarmi cu baionetele la armă; pe ceilalți i-au încadrat la fel între 200 de jandarmi. Și ne-au pornit. Eu mergeam înainte, legat cu mâinile la spate și scuipat în obraz, iar ceilalți în urma mea. Am fost purtați așa pe toată strada Carol, prin fața Universității, pe str. Lăpușneanu, Piața Unirii și Cuza-Vodă, până la Prefectura de Poliție. 

Prefectul și cu polițiștii mergeau pe trotuar frecându-și mâinile. Jidanii ieșeau plini de mulțumire în ușile prăvăliilor și-i salutau respectuos. Eu, de supărare, aproape nu mai vedeam înaintea ochilor. Simțeam că de acum s-a sfârșit totul. Câțiva elevi de liceu din cursul superior, trecând pe lângă mine, s-au oprit și m-au salutat. Au fost imediat prinși, loviți și introduși între cordoane. 

După ce am fost purtați aproape 2 km prin mijlocul orașului și prin fața populației jidănești, în această stare de umilire îngrozitoare, a fost băgați la Prefectura de Poliție. Pe mine m-au aruncat așa legat într-o încăpere infectă, iar ceilalți au fost ținuți în curte.