Vara lui 1928

Am continuat tot timpul iernii cu organizarea de cuiburi, în primăvară am început iar cărămidăria de la Ungheni și grădinăria de al D-na Ghica. În aceste două locuri munceam, făcând cărămizi sau grădinărit. Vroiam să facem un alt cămin, pentru că în acesta nu eram siguri că vom mai putea rămâne, deoarece se intentase proces contra noastră, ca să fim dați afară.

În această muncă grea ne înfrățeam tot mai mult, ne simțeam mai aproape de toți cei ce muncesc, din ce în ce mai departe de toți acei care trăiesc din munca altora.

Munca ne completa educația noastră mai mult decât prelegerile unui profesor universitar. Acolo ne învățam să învingem greutățile. Ne oțeleam voința. Ne întăream trupurile și ne deprindeam cu viața aspră și severă, în care nici o plăcere nu-și mai avea loc în afară de aceea a mulțumirii sufletești. Acolo a venit „Frăția de Cruce” de la Galați cu Țocu, Savin, Costea și celelalte frății. 

Radu Mironovici a învățat să conducă bine camioneta și, ajutat de Eremeiu, făcea curse ducând pasageri de la Iași la Mânăstirea Văratic, Agapia și Neamț. Totuși, din cauza verii, care totdeauna e mai săracă, am fost nevoit să mă împrumut de la Banca „Albina” din Huși, ipotecând casa tatălui meu, cu suma de lei 110.000, pe care am împărțit-o, o parte la cărămidărie, o parte la plata ratelor camionetei și o parte la publicații legionare. Neputând-o achita nici până astăzi, ea s-a ridicat la suma de 300.000 lei. 

Tot în acea vară, ne-am apucat și de comerț, ca să putem câștiga un ban pentru Legiune. 

Jidanii dețin comerțul cu zarzavaturi aproape pe toate piețele târgurilor din Moldova.

Trei echipe de legionari (studenți) au fost însărcinate cu comerțul cu zarzavat. Aceste echipe cumpărau marfă de pe piața Iașiului, încărcând 300-400 kg în camionetă și cădeau ca o pacoste asupra jidanilor, scăzând prețurile la jumătate.

La 1 august 1928 se împlinea un an de la apariția revistei noastre. Iată ce scriam atunci pe pagina I-a:

„La 1 august Pământul Strămoșesc împlinește un an de apariție regulată.

Nu-i mult. Câteva zile în urmă, între 13-30 iulie, orașul Carcassonne (cetate) din Franța și-a sărbătorit 2000 de ani de existență. Vom fi având și noi vreo 2000 de ani în față! Dar timpul cel mai greu este anul I, atunci când trebuie să desțelenești, să tragi întâia brazdă. În aceste zile de început, multe greutăți au venit peste noi, dar revista noastră – uneori mai bogată, alteori mai săracă, totdeauna însă mare – a rezistat pe poziții, învingându-le.

Când, acum un an, plecând fără nici un ban, în cel mai critic moment al mișcării naționale, am pus pe copertă icoana Sfântului Arhanghel Mihail, am știut că revista noastră va birui.”