Literatura etică [ modifică ]

În rubrica aceasta așază Gaster câteva cărți poporane, dintre care unele sunt în strânsă legătură cu literatura nescrisă, prin aceea că s-au făcut între ele împrumuturi reciproce. 

VIAȚA ȘI PILDELE LUI ISOP

Probabil că e de origine arabă. Cel mai vechi manuscris în care aflăm aceasta e de la începutul sec. al XVIII-lea (1705). Cuprinde viața fabulistului și o sumă de fabule, care variază în manuscrisele și edițiile de mai în urmă.

Esop sau Isop era un sclav frigian, care din tinerețe a dat semne de mare deșteptăciune, ceea ce contrasta cu chipul său de o urâciune neobișnuită. Fiind vândut unui neguțător, a fost trimis cu mai mulți tovarăși să ducă mai mulți saci cu diferite obiecte dintr-un loc într-altul. Esop a luat în spinare sacul cu pâini, ce era mai greu decât toate celelalte. Tovarășii au râs de el, dar, pe măsură ce mergeau, pâinile se mâncau și povara lui Esop se micșora din ce în ce, pe când a celorlalți rămânea la fel. Cumpărat de către filozoful Xant, el se arată mai isteț decât acesta și dobândește libertatea. Ajungând la împăratul Vavilonului luă de suflet un copil, care mai târziu îl pârî pe nedrept împăratului că e un vânzător. În primejdie să-și piardă viața, scăpă prin istețimea sa. Aceasta e biografia lui Esop.

Pildele sale sunt maxime și mici fabule.

FLOAREA DARURILOR

Tipărită întâia oară la începutul sec. al XVIII-lea (1700) cuprinde maxime ale filozofilor și sfinților: Socrate, Aristotel, Ovidie, Sf. Isidor, Sf. Augustin, Toma Achinatul (Toma d'Aquino). 

PILDE FILOZOFEȘTI

E o colecție de maxime, "după limba cea proastă grecească, tălmăcite rumânește". Prima ediție e de la începutul secolului trecut (1713), a doua de la finele aceluiași secol (1783). Sunt mai ales precepte religioase:

Frica lui Dumnezeu iaște săvârșirea cea mai mare și netemerea cea mai mare greșeală;
Frica lui Dumnezeu curățește inima;
Eu mă tem de Dumnezeu și după Dumnezeu nu mă tem de altul fără numai de cel ce nu se teme de Dumnezeu.