Cap. VI

1 Apoi m-a dus spre nord, în locul tuturor pedepselor şi m-a aşezat deasupra unei fântâni şi am găsit-o pecetluită cu şapte pecete.

2 Iar îngerul ce-a fost cu mine, a răspuns şi-a vorbit cu îngerul din acel loc: "Deschide gura fântâni, ca Pavel, cel iubit de Dumnezeu, să privească înăuntru, căci putere i-a fost dată lui să vadă toate pedepsele iadului."

3 Apoi îngerul a zis către mine: "Dă-te la o parte, căci tu nu vei fi în stare să suporţi duhoarea acestui loc."

4 Şi după ce fântâna a fost deschisă a ieşit de acolo un miros dezagreabil şi foarte urât, depăşind toate pedepsele. Şi am privit în fântână şi am văzut lava arzând în toate părţile. Dar intrarea în fântână era aşa de îngustă, că putea intra doar un singur om.

5 Iar îngerul a răspuns şi mi-a zis mie: "Dacă cineva este trimis în această fântână a abisului şi ea va fi apoi pecetluită, scăpare pentru acela nu va mai fi în faţa Tatălui şi a Fiului şi a Duhului Sfânt şi a sfinţilor îngeri."

6 Şi am zis către el: "Cine sânt aceştia, doamne, care sânt trimişi în această fântână? Iar el mi-a zis mie: "Sânt aceia care n-au mărturisit pe Hristos că a venit în trup şi pe Fecioara Maria, care l-a născut pe el şi care au mai spus că pâinea Euharistiei şi cupa binecuvântări, nu sunt trupul şi sângele lui Hristos."

7 Am privit, apoi dinspre nord, spre vest şi am văzut un vierme care niciodată nu se opreşte şi în acel loc era scrâşnirea dinţilor. Viermele era de un cubic de mare şi avea două capete. Şi am văzut acolo bărbaţi şi femei în frig, scrâşnind din dinţi şi am întrebat şi am zis: Doamne, cine sânt aceştia, în acest loc? Iar el mi-a răspuns: "Aceştia sânt ce-i ce au spus de Hristos, că nu a înviat din morţi şi că el nu s-a înălţat la cer în trup."

8 Şi am întrebat şi am zis: Doamne, aici nu este nici foc, nici căldură în acest loc? Iar el mi-a zis: "În acest loc, nu este alceva nimic, decât frig şi zăpadă." Şi din nou mi-a zis: "Chiar dacă soarele ar răsări peste ei, ei nu s-ar încălzi, din cauza gerului excesiv al acestui loc înzepezit."

9 Auzind aceasta, mi-am ridicat mâinile şi am plâns cu suspin şi am zis: Mai bine ar fi fost pentru noi ce-i păcătoşi, dacă nu ne-am fi născut.

10 Dar când m-au văzut cei din acele locuri pe mine plângând lângă înger, au început şi ei a plânge, zicând: "O Doamne Dumnezeule, ai milă de noi! Şi după aceea am văzut Cerul deschizându-se şi arhanghelul Mihael a coborât din cer, iar cu el o întreagă legiune de îngeri, venind la aceia ce erau pedepsiţi.

11 Iar ei văzându-l, au început a striga din nou cu lacrimi în ochii, spunând: "Ai milă de noi, arhanghele Mihael, ai milă de noi şi de neamul omenesc, căci din pricina rugăciunilor tale pământul persistă. Căci noi acum l-am văzut pe Fiul lui Dumnezeu şi judecător. Pentru noi era cu neputinţă a ne ruga, până ce nu am ajuns în acest loc. Căci noi am auzit de judecată, de când am venit de pe pământ, însă supărările şi mintea lumească, nu ne-a lăsat pe noi să ne căim."

12 Iar Mihael le-a răspuns şi le-a zis: "Ascultaţi când Mihael vorbeşte! Eu sânt cel ce stă în prezenţa lui Dumnezeu, oră de oră. Precum viu este Domnul, în a cărui prezenţă stau eu, pentru o zi s-au o noapte, eu nu mă opresc din rugăciunile mele permanente, pentru neamul omenesc şi mă rog pentru cei de pe pământ. Iar ei nu se opresc din nelegiuirile lor şi din păcate şi ei nu mă ajută pe mine în ce este bine, până sânt pe pământ.

13 Şi timpul în care se cuvine să vă căiţi, voi îl folosiţi în deşărtăciune.

14 Însă eu întodeauna m-am rugat aşa şi acum îl implor pe Dumnezeu ca el să trimită rouă şi ploaie peste pământ şi voi continua să mă rog, până pământul nu va aduce roadele sale. Şi am zis că dacă cineva a făcut vreo dată numai puţin bine, îl voi proteja şi mă voi strădui pentru acela până nu va scăpa de pedepsele judecăţilor sale.

15 Unde sunt rugăciunile voastre? Unde este căinţa voastră?

16 Voi va-ţi irosit timpul de prisos, dar acum plângeţi; şi eu voi plânge cu voi şi îngeri ce sunt cu mine, la fel, împreună cu preaiubitul nostru Pavel, căci poate milostivul Dumnezeu se va îndura şi vă va da uşurare."

17 Şi când au auzit ei aceste spuse, au strigat mai tare şi au plâns mult, spunând cu toţi laolaltă: "Ai milă de noi Fiul lui Dumnezeu." Iar eu Pavel am suspinat şi am zis: Doamne Dumnezeule, ai milă pentru faptele mâinilor tale, ai milă de fii oamenilor, ai milă de propria ta asemănare."

18 Şi am privit şi am văzut Cerul mişcându-se asemeni unui copac bătut de vânt, iar ei deodată s-au aruncat cu faţa la pământ înaintea tronului şi am văzut douăzeci şi patru de bătrâni şi patru fiare slujindu-i lui Dumnezeu. Şi am văzut altarul şi voalul şi tronul şi toţi s-au bucurat, iar un fum de un miros plăcut s-a ridicat în jurul altarului din tronul lui Dumnezeu şi am auzit glasul unuia ce spunea:

19 "Pentru ce motiv vă rugaţi voi către îngeri şi către providenţa noastră?" Dar ei au plâns şi au zis: "Noi ne-am rugat fiindcă am văzut minunata bunătate a neamului omenesc."

20 Iar după aceasta, l-am văzut pe Fiul lui Dumnezeu coborând din Cer, cu o diademă pe capul său. Iar când ce-i pedepsiţi l-au văzut, au strigat cu toţi laolaltă: "Ai milă de noi, Fiu a Celui Prea Înalt Dumnezeu, căci tu eşti cel ce-a dăruit cerul şi pământul, ai milă de noi, căci văzându-te, noi ne-am uşurat."

21 Şi o voce s-a auzit de la Fiul lui Dumnezeu, zicând, tuturor celor pedepsiţi: "Ce fapte aţi făcut voi, de-mi cereţi mie a vă uşura? Sângele meu s-a scurs de dragul vostru şi nici atunci nu va-ţi căit; de dragul vostru am purtat cununa de spini, pentru voi am fost pălmuit peste obraji şi nici aşa nu va-ţi căit. Răstâgnit pe cruce am cerut apă, dar ei mi-au dat oţet amestecat cu fiere, cu lancia m-au străpuns în partea dreaptă. Din cauza mea, mi-au omorât slujnici mei, profeţi şi drepţi şi în toate acestea, v-am dat oportunitate de-a vă căi, dar voi na-ţi vrut.

22 Acum totuşi de dragul lui Mihael arhanghelul, al legământului meu şi a îngerilor care sânt cu el şi de dragul lui Pavel, preaiubitul meu, pe care nu-l voi întrista şi pentru duhovnici voştri de pe lume ce prestează oferte şi de dragul fiilor voştri, căci poruncile mele sunt cu ei şi mai mult pentru bunătatea mea — de ziua învieri mele, vă ofer vouă celor în pedepse o zi şi o noapte de veşnică uşurare."

23 Şi au strigat cu toţi, spunând: "Noi te binecuvântăm pe tine, Fiul lui Dumnezeu, fiindcă ne-ai dăruit nouă uşurare pentru o zi şi o noapte. Căci o zi pentru noi este mai bună decât toate zilele vieţi noastre de pe pământ, căci dacă noi am fi ştiut cu claritate că aceste lucruri ne vor aştepta, noi n-am fi păcătuit şi n-am fi făcut rele. Căci la ce bun ne-a folosit nouă c-am trăit pe pământ? Căci acolo mândria noastră cuprinzătoare s-a ridicat din gura noastră, împotriva aproapelui nostru. Dar aici, chinurile noastre şi viermi care sunt sub noi, sunt mai rele pentru noi decât pedepsele care(.... lipseşte*)."

24 Când au zis ei aceasta, îngeri răi şi împuterniciţi pentru pedepse, find supăraţi pe ei, au zis: "Cât de lung aţi plâns şi văitat? Căci voi na-ţi arătat milă. Acestea sunt întradevăr judecăţile lui Dumnezeu pentru ce-i ce n-au milă. Oarecum aţi primit acest mare dar o zi şi o noapte de uşurare în ziua Domnului, de dragul lui Pavel, preaiubitul lui Dumnezeu, care a coborât la voi."