Cap. III

1 După ce Elazar a replicat aceasta în faţa exhortei tiranului, garda din jurul lui l-au târât aspru spre locul de tortură.

2 Prima dată l-au dezbrăcat pe bătrân, fiind îmbrăcat în veşmintele sfinţeniei sale.

3 Apoi i-au legat braţele de ambele părţi şi l-au biciuit, pe când vestitorul a stat de o parte strigând către el: "N-a dat ascultare poruncilor regelui!"

4 Însă sufletul minunat al nobilului Elazar, era foarte adevărat şi nu s-a schimbat în mintea lui, de parcă ar fi fost chinuit în somn. Da, bătrânul şi-a ţinut ochii ţintiţi spre cer suferind torturile în trupul său, de a fi biciuit până n-a fost scăldat în sânge iar corpul său o masă de răni; şi chiar după ce-a căzut jos, căci trupul lui n-a mai putut suporta durerea, el încă şi-a păstrat Raţiunea sa dreaptă inflexibilă.

5 Apoi cu piciorul său, unul dintre ostaşi l-a lovit în mod sălbatic pe el, ca să-l facă să se ridice.

6 Însă el a îndurat furia şi a dispreţuit constrângerea şi s-a ridicat în chinurile sale, şi ca un brav atlet a suportat pedeapsa şi chinurile sale.

7 Sudoarea a stat pe fruntea lui şi şi-a tras suflarea sufocantă, în timp ce nobilul său suflet exorta în admirarea propriilor chinuri.

8 Apoi cu părtinire, din milă pentru anii săi vârsnici, apoi din simpatie şi prietenie, precum şi din admiraţie pentru curajul său, unii dintre curteni regelui s-au ridicat la el şi i-au zis:

9 "De ce Elazar, vrei tu să fi nimicit în astfel de mizerie? Noi îţi vom aduce ţie o bucată de carne fiartă, iar tu te vei face că mănânci din ea doar o mică bucată şi vei fi cruţat."

10 Dar Elazar, după ce-au terminat de-al sfătui, din chinurile sale a strigat tare: "Noi, noi fii lui Avram, nu avem 7

atât gând rău ca să înşelăm inima cu o faptă falsă şi de necuviinţă pentru noi.

11 Contrar Raţiuni este aceasta pentru noi, care trăim în adevăr până la adânci bătrâneţi şi să primim veşmântul nelegiuiri pentru aşa zisa reputaţie a vieţi; acum să mă schimb şi să devin în persoana mea model pentru tineri a impietăţi, ca până la urmă să-i încurajăm să mănânce carne necurată?

12 Cu ruşine să trăiesc încă acest scurt timp şi să fiu o leacă batjocorit de toţi oameni pentru laşitate şi o leacă dispreţuit de tiran şi să mă descurajez, să nu izbutesc a apăra Legea până la moarte?

13 De aceea, fii ai lui Avram, fiţi nobili şi muriţi de dragul dreptăţi, dar în ceea ce vă priveşte pe voi mezini ai tiranului, pentru ce faceţi pauză în fapta voastră?"

14 Văzândul ei aşa triumfător de la torturi şi neclintit chiar şi în faţa călăilor săi, l-au târât către foc.

15 Acolo l-au aruncat în el arzându-l cu sălbăticie vicleană şi i-au turnat supă necurată pe nările sale.

16 Dar când focul a ajuns la oasele sale, el şi-a ridicat ochii spre Dumnezeu şi a zis:

17 "Tu, Dumnezeule, ai ştiut de asprimea salvări mele care va fi moartea în flăcările chinurilor pentru Lege. Fi milostiv cu poporul tău, iar pedepsele noastre să fie satisfacere în numele lor. Fă ca sângele meu să fie purificarea lor şi a sufletului meu ca răscumpărare pentru a lor suflete."

18 Şi cu aceste cuvinte, acest om sfânt şi nobil şi-a dat sufletul său torturi, de dragul Legi, purtat fiind de Raţiunea sa chiar şi în flăcările morţi.

19 Înafară de toate, Raţiunea Inspirată, este stăpâna pasiunilor. Căci dacă pasiunile şi suferinţele sale ar fi predominat Raţiunea sa, noi am fi dat lor crezare de putere superioară.

20 Însă astfel Raţiunea a cucerit pasiunile şi noi îi putem oferi atributul puteri şi a stăpâniri lor.

21Şi este drept să admitem că stăpânirea este împreunată cu Raţiunea, cel puţin în cazul în care are loc cucerirea durerilor care provin dinafara noastră; căci ar fi ridicol să negăm aceasta.

22 Iar dovezile mele nu acoperă doar suferinţele Raţiuni peste dureri, dar şi superioritatea ei peste plăceri; când este predată lor.