Cap. IV

1 Căci Raţiunea părintelui nostru Elazar, ca un cârmaci cârmuieşte corabia sfinţeniei pe marea pasiunilor, lovită de asprimea şi ameninţarea tiranului şi bătută de valurile torturilor, n-a schimbat pentru nici un moment direcţia sfinţeniei până ce n-a acostat la cerul victoriei asupra morţi.

2 Nici un oraş asediat de atâta viclenie şi forţă, nu s-a apărat aşa de bine, precum a făcut-o acel bătrân, când sufletul său sacru a fost năpădit şi biciuit, pârjolit de foc şi pe toate supunândule Raţiuni care era scutul sfinţeniei sale.

3 Fiindcă părintele nostru Elazar şi-a fixat mintea sa asemeni unei stânci de mare, spărgând nebunia atacului furtuni pasiunilor.

4 O preot, vrednic de preoţie, tu nu ţi-ai pângărit gura ta, nici nu ţi-ai stricat pântecele cu carne necurată, care ai lăsat loc numai pentru milă şi puritate.

5 O confesor al Legi şi filosof al vieţi Divine! Astfel trebuie să fie ce-i ce slujesc Legi şi o apără cu sângele lor şi

cu sudoarea onorabilă pe chipul suferinţelor de moarte.

6 Tu, părinte ce-ai fortificat fidelitatea noastră faţă de Lege, prin neclintirea ta până la slavă; şi ai vorbit cu onoare în sfinţenie şi nu ţi-ai pătat cuvintele tale şi ai confirmat cuvintele divine filozofând prin faptele tale; om bătrân care ai fost mai tare decât chinurile.

7 O respect abil bătrân, care ai fost nepărtinit în flăcări, devenind rege minunat al pasiunilor, Elazar.

8 Precum părintele nostru Aron, înarmat cu cădelniţa, a fugit de la un capăt la celălalt al parohiei, împotriva îngerului arzător şi l-a învins; iar fiul lui Aron, Elazar, find topit în flăcări, a rămas neclintit în Raţiunea sa.

9 Şi mai minunat ca toate, el a fost bătrân cu membrele slăbite şi muşchi relaxaţi şi nervi plăpânzi şi a crescut iarăşi într-un tânăr suflet al Raţiuni şi asemeni lui Isac, întorcând cu Raţiunea tortura spre neputinţă.

10 O anii binecuvântaţi, stimat cap cărunt, o viaţă credincioasă Legi şi perfecţiune pecetluită cu moartea!

11 Cu siguranţă atunci, dacă un bătrân a dispreţuit torturile până la moarte de dragul dreptăţi, atunci trebuie admis că Raţiunea Inspirată, este abilă să conducă pasiunile.

12 Dar unii pot jura că nu toţi oameni sunt stăpâni ai pasiunilor, fiindcă nu toţi oameni au Raţiunea iluminată.

13 Dar dacă aceia cu toată inima lor ar iubi dreptatea, cu gândul lor primar, ei ar fi abili să stăpânească slăbiciunile cărni, dând crezare faptului că prin Dumnezeu ei nu vor pieri; precum patriarhul nostru Avram şi Isac şi Iacob, n-au pierit ci au trăit în Dumnezeu.

14 Căci nu este nimic contradictor în anumite persoane care sunt slugi ai pasiuni, în consecinţa Raţiuni lor neputincioase.

15 Căci cine este filosof urmând dreptatea întregilor legi filozofice, da şi-a pus încrederea în Dumnezeu, îşi dă seama că pentru acele lucruri sfinte, merită să înduri acele chinuri de dragul virtuţi, iar pasiunea sa va rămâne necucerită de dragul dreptăţi.

16 Căci înţeleptul şi stăpânul de sine, este un singur un om brav, stăpân al pasiunilor.

17 Da, căci chiar şi tineri băieţi, fiind filosofi ai Raţiuni de virtute, care este în acord cu dreptatea, au triumfat chiar şi mai mari chinuri.

18 Căci văzând tiranul că este remarcabil de înfrânt în prima sa intenţie şi neputincios al sili pe bătrân să mănânce carne necurată, atunci în furia sa violentă a poruncit gărzi sale să aducă pe alţi, de data aceasta tineri Evrei; care dacă vor mânca din carnea necurată, să fie eliberaţi, dar dacă refuză, să-i tortureze mai sălbatic.

19 Prin aceste porunci ale tiranului, şapte duhovnici au fost aduşi la un loc cu mama lor în vârstă, prisonieri înaintea lui, toţi frumoşi şi modeşti şi bine crescuţi şi atractivi în general.

20 Şi văzându-i tiranul stând în faţa lui ca de sărbătoare bisericească, cu mama lor în mijloc, a luat aminte de ei, fiind mişcat de aspectul lor nobil şi distins şi a zâmbit la ei şi chemându-i mai aproape, le-a zis:

21 "Tinerilor, eu vă doresc binele la fiecare din voi şi admir frumuseţea voastră şi vă dau onoare vouă fraţi toţi laolaltă. Aşa că nu numai că vă sfătuiesc să nu persistaţi la nebunia acelui bătrân care deja a suferit, ba chiar vă implor să-mi daţi ascultare şi să-mi deveniţi supuşi amicali ai mei.

22 Căci precum sunt abil să-i pedepsesc pe cei neascultători, la fel sunt

abil să-i avansez pe ce-i ce-mi dau ascultare.

23 Fiţi asiguraţi că vi se va oferi o importantă poziţie şi autoritate în slujba mea, dacă veţi alunga străvechea voastră lege prin politeţea voastră.

24 Împărtăşiţi viaţa Elenă şi umblaţi pe o cale nouă şi inspiraţi o nouă plăcere în tinereţea voastră; căci dacă mă veţi înfuria prin neascultarea voastră, mă veţi forţa să intreprind penalităţi groaznice şi pe fiecare din voi în parte să vă supun la moarte prin tortură.

25 Aveţi milă de voi, căci chiar eu oponentul vostru, am milă de tinereţea şi frumuseţea foastră.

26 Veţi avea voi în considerare acest lucru, că dacă nu-mi veţi da ascultare, atunci nu vă rămâne alceva decât să fiţi supuşi morţi prin tortură!"

27 După aceste spuse, el a poruncit ca instrumentele de tortură să fie aduse înaintea lor, cu intenţia de-ai determina ca prin frică să mănânce carne necurată.

28 Şi după ce ostaşi au adus roţile şi dislocatoarele de articulaţii şi roţile de tortură, sfărâmătoarele de oase şi catapultele, cazanele şi vasele cu mangal şi răsucitorul pentru degete şi cleşti din fier, despicătoarea şi stigmatul; tiranul a vorbit din nou şi a zis:

29 "Acum ştiţi mai bine, ce vă va aştepta, flăcăilor mei, iar dreptatea căreia voi îi slujiţi, va fi îndreptăţită de constrângerea schimbări voastre."

30 Dar auzind ei îndemnările lui şi văzând aceste instrumente groaznice, nu numai că n-au arătat frică, ci au înălţat filosofia lor în opoziţie de ce-a a tiranului şi prin dreapta lor Raţiune, au tulburat tirania sa.

31 Şi în plus presupunând că vreunul dintre ei ar fi fost slab de înger, s-au laş, ce fel de replică ar fi folosit ei? Nu s-ar fi întâmplat în felul următor:

32 "Vai! Creaturi mizerabile ce sântem noi şi nebuni peste măsură! Când regele ne învaţă şi ne face nouă apel în termeni regali, să nu-i dăm noi lui ascultare?

33 De ce ne încurajăm noi cu dorinţe deşarte şi îndrăznim în neascultare, care ne va costa pe noi viaţa? Oare nu fraţilor mei, ne vom teme de groaznicele instrumente care cântăresc cu greutate în torturi şi vom abandona lăudăroşenia aceasta goală şi această fatală soartă?

34 Să ne fie milă de tinereţea noastră şi să avem considerare faţă de mama noastră vârsnică şi să ne supunem cu inima, căci dacă nu ne vom supune, vom muri.

35 Şi chiar justiţia divină va avea milă de noi, căci ne-am supus regelui de frică. De ce să alungăm de la noi această viaţă dragă şi să ne deprivăm pe noi de această lume dulce?

36 Să nu străduim fără trebuinţă şi nici cu deşărtăciune să nu invităm tortura noastră.

37 Căci chiar nici Legea nu ne-ar acuza pe noi la moarte, căci am fost speriaţi de instrumentele de tortură.

38 De ce astfel de nemulţumire să ne inflame pe noi, când o ascultare va fi favorabilă pentru noi şi putem avea o viaţă paşnică, dându-i regelui ascultare.?"

39 Însă nu astfel de vorbe au scăpat din gura acestor tineri la uşa torturi, nici astfel de gânduri nu le-au trecut prin minţile lor.

40 Căci ei au fost dispreţuitori de pasiuni şi stăpâni peste pedepse şi dureri.