Cap. VI

1 Apoi după ce-a murit şi acesta cu moarte binecuvântată, cel de-al şaptelea fiu a fost aruncat în cazan, fiind şi cel mai tânăr.

2 Însă tiranul exasperat find de fraţi săi, a simţit milă faţă de copil şi văzându-l deja legat l-a chemat să se apropie şi căutând să-l convingă, i-a spus:

3 "Tu ai văzut nebunia sfârşitului fraţilor tăi, căci ei prin neascultarea lor au fost nimiciţi până la moarte. Cu tine va fi la fel, dacă nu dai ascultare şi pe tine te vom tortura în mod mizerabil şi vei fi omorât înainte de vreme. Însă, dacă vei asculta, tu vei fi prietenul meu şi vei fi avansat într-un oficiu înalt în afacerile împărăţiei."

4 Şi după ce-a apelat în felul acesta către copil, a trimis mamei sale poruncă, crezând că în jalea ei pentru ultimul ei fiu, să-l convingă să se supună şi să fie cruţat.

5 Însă mama vorbind în limba Evreică, după cum vom vedea ulterior, l-a încurajat pe băiat, iar el a zis către gardieni: "Lăsaţi-mă, ca să pot vorbi cu regele şi cu toţi curteni lui."

6 Şi ei s-au bucurat din cauza aceasta şi s-au grăbit al lăsa.

7 Şi alergând sus spre vasul înroşit cu mangal, a strigat: "Tiran impios şi cel mai netrebnic dintre păcătoşi, nu-ţi este ruşine să-ţi ei binecuvântare şi împărăţie din mâna lui Dumnezeu, dar să-i ucizi pe slujnici săi şi să-i torturezi pe cei ce urmează calea dreptăţi?

8 Pentru care motiv, justiţia divină te va înmâna pe tine la o mai rapidă şi eternă flacără şi tortură, care nu se va opri de la tine în veci.

9 Nu-ţi este ruşine să fi om, ticălos cu inimă de fiară sălbatică, ce vrei să-i faci pe oameni să fie ca tine, făcuţi din aceleaşi elemente, să le tai limbile, să-i biciuieşti şi torturezi în halul acesta?

10 Dar până ce ei au fost credincioşi dreptăţi lor în Dumnezeu prin morţile lor nobile, tu ai strigat în mod mizerabil: Cine sunt eu! Prin crimele tale nedrepte asupra susţinătorilor virtutei."

11 Apoi aşteptând la marginea morţi, a zis: "Eu nu voi renega mărturiile fraţilor mei.

12 Şi chem asupra Dumnezeului părinţilor mei să fie milostiv naţiuni mele.

13 Iar tu vei fi pedepsit de două ori şi în viaţa aceasta şi în cealaltă, după moarte."

14 După această rugăciune, el s-a aruncat singur în cazanul înfierbântat şi aşa şi-a dat duhul.

15 Dacă prin urmare, cei şapte duhovnici au dispreţuit torturile chiar până la moarte, este dovedit că Raţiunea Inspirată este superioară pasiuni.

16 Căci dacă ei ar fi dat răgaz pasiunilor lor, s-au suferinţelor şi ar fi mâncat carne necurată, atunci am fi zis că ei au fost cuceriţi.

17 Însă în cazul acesta, n-a fost aşa. Din contra, prin Raţiunea lor, care a fost lăudată în Dumnezeu, ei s-au înălţat de la pasiunile lor.

18 Şi este imposibil de a nega supremaţia minţi, căci ei au dus victorie asupra pasiunilor şi durerilor lor.

19 Cum vom face noi altfel ca să admitem stăpânirea dreptei Raţiuni asupra pasiuni a acestor oameni, care nu s-au dat la o parte de la agonia chinurilor?

20 Căci chiar ca nişte semnalizatoare din porturi, au ripostat asaltelor de valuri şi au oferit o calmă intrare spre cer. Deci cele şapte semnalizatoare, turnuri ale dreptei Raţiuni ale acestor tineri, au apărat

dreptatea cerului şi au înfrânt furtuna pasiunilor.

21 Ei au format sfânta galerie a dreptăţi precum s-au încurajat unii pe alţii, spunând:

22 "Să murim confraţi, o duhovnici ai Legi.

23 Să ne amintim de ce-i trei Fii de la curtea Asiriană, care au dispreţuit acelaşi calvar al furnalului.

24 Să nu ne întoarcem de la dovada dreptăţi."

25 Iar unul a zis: "Fraţilor, fiţi de-o bună ovaţie", iar altul: "Purtaţi nobleţea noastră" şi altul evocând trecutul: "Amintiţivă-ţi de originea voastră şi pentru cine Isac trebuia să fie jertfit."

26 Şi fiecare şi toţi laolaltă, privind unul la celălalt au vorbit foarte înţelept şi curajos: "Cu toată inima ne vom consacra noi lui Dumnezeu, care ne-a dat nouă suflete şi ne-a dat trup pentru păstrarea Legi.

27 Să nu ne temem de cel ce gândeşte să ne omoare, căci în mare durere şi primejdie vor fi sufletele şi în chinuri veşnice vor fi ele, a celor ce păcătuiesc în poruncile lui Dumnezeu.

28 Să ne înarmăm, prin urmare, cu Raţiune divină stăpână a pasiunilor.

29 Căci după acestea înaintaşi noştri Avram, Isac şi Iacob, primi ne vor şi ne vor lăuda."

30 Şi fiecare cum a fost târât la moarte, a zis celorlalţi: "Să nu ne ruşinaţi pe noi cei care deja am pierit."

31 Nu puteţi fi ignoranţi nici la iubirea duhovnicilor, căci Providenţa divină şi înţelepciunea le-a dat moştenire încă din coapsele mamei lor. Ei find de aceaşi sânge, din acelaşi suflet, născuţi în acelaşi mod. Au supt lapte de la acelaşi izvor, deci sufletele lor au fost alăptate la un loc şi s-au apropiat mai tare unul faţă de altul, plus întâlnirea zilnică şi educaţia comună pe care au primit-o în Legea lui Dumnezeu.

32 Astfel că iubirea fraţilor între ei a fost puternică. Cei şapte duhovnici au trăit într-o armonie reciprocă, ceea ce a întărit iubirea lor mai mult. Entuziasmul lor comun pentru frumuseţea morală şi bunătate i-a înălţat mai tare, armonia reciprocă care în conjuncţie cu mila lor, a întărit iubirea de frate între ei mai mult.

33 Şi natura, prietenia şi virtutea lor a sporit ardoarea iubiri frăţeşti. Nu mai spun de fraţi care n-au ajuns a fi omorâţi încă, ci au aşteptat şi au văzut tortura groaznică a fraţilor lor; care i-a încurajat şi îndemnat mai mult să suporte agonia. Astfel nu numai că au dispreţuit proprile lor torturi, ci au şi cucerit pasiunile lor prin afecţiunea frăţească pentru duhovnici lor.

34 O minte Raţională, împărăteasă mai mult ca liberă a armoniei celor şapte fraţi, sfântă şi coordonată de muzica milostiviri!

35 Nici unul din cei şapte fraţi nu s-au dat de partea laşităţi, nici unul nu s-a dat înapoi de la moarte, ci cu toţi au grăbit la ea prin tortură, alergând pe calea imortalităţi.

36 Căci precum mâinile şi picioarele se mişcă în armonie cu promptitudinea sufletului, aşa tineri cei sfinţi, prompţi în sufletul veşnic al religiei, de dragul ei, au mers în armonie la moarte.

37 Şapte sfinţi, duhovnici ai armoniei.

38 Căci precum cele şapte zile ale creaţiei lumi încununează religia, astfel cei şapte tineri au ales a încununa duhovnicia lor şi fără îndoială au adus teroarea torturilor.

39 Noi ne îngrozim când auzim de suferinţele tinerilor, însă ei nu numai că le-au văzut cu ochii lor şi au auzit la faţa locului, ci au simţit junghiul şi tortura prin foc şi le-au îndurat. Ce agonie mai mare poate fi găsită?

40 Căci ascuţită şi strictă este puterea focului şi iute le-a destrămat trupul lor.

41 Si ganditi ca nu este minunat ca Ratiunea acelor oameni a triunfat peste torturi, cand chiar sufletul de femeie a dispreţuit o mai mare durere; căci mama celor şapte tineri a îndurat chinurile pentru fiecare din ei în parte.

42 Consideraţi numai cât de multiplu este dorul inimi ei, căci sentimentele faţă de copii ei, sunt pentru ea mijlocul lumi şi întradevăr chiar şi animalele au afecţiuni pentru pui lor şi iubire similară cu ce-a a oamenilor.

43 De exemplu printre păsări, una îmblânzită adăpostindu-se sub acoperişul nostru,îşi apără cuibul şi pui ei. La fel şi acelea ce se cuibăresc pe înălţimile munţilor şi printre stânci şi cele din copaci şi de pe crengi, care clocesc acolo, la fel îl va alunga pe intrus.

44 Iar dacă pasărea mamă, nu este în stare să-l alunge, ea zboară împrejurul cuibului în pasiunea iubiri, chemându-i pe pui în propria lor limbă, ajutându-i pe ei orcum va putea.

45 Dar ce nevoie avem noi despre exemplul iubiri dintre animalele cele iraţionale; căci chiar şi printre albine în sezonul fagurilor, ele se feresc de intruşi, înţepând cu acele lor ca o sabie pe cei ce se apropie de faguri şi se luptă cu ei chiar până la moarte!

46 Dar ea, mama acestor tineri, cu un suflet ca al lui Avram, nu sa miscat la atitudinea ei fermă, în afecţiunea faţă de fii ei.