Cap. LXI

1 Atunci i-a luat el de mână pe Adam şi Eva şi a plecat să iese din peşteră.

2 Însă Dumnezeu a văzut aceasta şi a ştiut că Satana îi va păcăli, după ce se vor împlini cele patruzeci de zile şi-i va duce undeva departe, ca să-i nimicească.

3 Atunci Cuvântul Domnului Dumnezeu a venit din nou şi l-a blestemat pe Satana şi l-a alungat de la ei.

4 Şi Dumnezeu a vorbit lui Adam şi Eva, spunându-le lor: "Ce va determinat să ieşiţi din peşteră, în acest loc?"

5 Şi Adam a zis lui Dumnezeu: "Ai făcut tu vreun om înainte de noi? Căci până eram în peşteră, a venit la noi un om bătrân şi bun, care ne-a zis: Eu sânt un trimis al lui Dumnezeu, care am fost pus să vă întorc la locul de odihnă.

6 Şi noi i-am dat crezare, căci am gândit că este trimis de Tine şi de aceea am ieşit afară împreună cu el, neştiind unde vom merge."

7 Atunci i-a zis Dumnezeu lui Adam: "Vezi, că acela a fost tatăl răutăţilor, cel care pe tine şi Eva va scos afară din Grădina Plăceri; care a văzut că tu şi Eva vă rugaţi şi postiţi şi că nu veţi ieşi din peşteră timp de patruzeci de zile. El a vrut să vă înşele şi să vă sfărâme oasele, să vă stingă orice nădejde şi să vă ducă undeva unde să vă nimicească.

8 Căci altfel n-a putut să vă înşele, decât să se arate în forma voastră.

9 De aceea vi s-a arătat astfel, să vă de-a semne parcă ar fi adevărate.

10 Însă Eu, în mila Mea pentru voi, nu l-am lăsat să vă distrugă, ci l-am alungat de la voi.

11 Prin urmare, întoarceţivă-ţi în peşteră, tu şi Eva şi rămâneţi acolo până dimineaţa celei de-a patruzecia zi, iar când veţi ieşi, mergeţi în faţa porţi de răsărit a grădini.

12 Atunci Adam şi Eva, au dat mulţumire şi au lăudat şi au binecuvântat pe Dumnezeu, că i-a scăpat şi de acest necaz şi s-au întors în peşteră. Aceasta s-a întâmplat în amurgul celei de-a treizeci şi noua zi.

13 Atunci Adam şi Eva au stat şi s-au rugat cu mare râvnă la Dumnezeu, să-i întărească căci puterile lor s-au îndepărtat de la ei din cauza foamei şi a setei şi a rugăciunilor. Însă ei au continuat a se ruga până în zori.

14 Apoi Adam a zis către Eva: "Scoală-te şi să mergem în faţa porţi de răsărit a grădini, precum ne-a spus Dumnezeu."

15 Şi au încetat a se mai ruga şi au plecat din peşteră şi s-au îndreptat către poarta de răsărit a grădini.

16 Şi au stat acolo şi s-au rugat implorându-l pe Dumnezeu să le întoarcă puterile şi să le trimită ceva pentru aşi potoli foamea.

17 Dar după ce au terminat rugăciunea, au rămas aşa pe loc, căci nu mai aveau putere.

18 Atunci a venit din nou Cuvântul lui Dumnezeu le ei şi le-a zis: "Adame, scoală te şi dute de culege şi adu-u două smochini."

19 Şi s-au ridicat Adam şi Eva şi au mers până ce n-au ajuns aproape de peşteră.