Cap. LXII

1 Dar Satana cel netrebnic, a fost invidios din cauză că Dumnezeu i-a consolat pe ei.

2 De aceea le-a luat-o înainte şi a mers în peşteră şi a luat cele două smochine şi le-a îngropat afară din peşteră, ca Adam şi Eva să nu le poată găsi; iar în gândul său a avut în plan să-i omoară.

3 Dar Dumnezeu în mila Lui, l-a alungat pe Satana şi i-a încurcat planurile sale, iar cele două smochine îngropate de Satana, Dumnezeu le-a transformat în doi pomi de smochini, care făce-au umbră la intrarea în peşteră, căci Satana le-a îngropat în partea de răsărit.

4 Astfel Satana, n-a mai putut de ciudă, căci după ce pomii au crescut plini de fructe, a spus: "Mai bine era să fiu lăsat cele două smochine aşa cum au fost, decât acum că au crescut în doi pomi roditori, iar Adam va avea să mănânce din el câte zile va avea. Ce-am avut în minte, mai bine le dădeam foc şi le nimiceam complect.

5 Dar Dumnezeu mi-a răsucit minţile şi n-a lăsat ca aceste fructe sfinţite să fie nimicite şi a prevăzut intenţiile mele şi mi-a zăpăcit planurile mele, pentru slujnici Lui"

6 Atunci Satana a plecat ruşinat căci nu i-a reuşit intenţia sa.