Cap. LXXVIII

1 Atunci a zis Adam către Eva: "Când fii noştri vor creşte, noi trebuie să le găsim lor neveste."

2 Apoi Eva a răspuns: "Cum vom face asta?"

3 Şi Adam a zis: "Noi o vom cupla pe sora lui Abel cu Cain, iar pe a lui Cain soră, cu Abel."

4 Apoi a zis Eva către Adam: "Mie nu-mi place de Cain, căci este dur în inimă, dar lasă să fie până ce vom aduce ofertă Domnului pentru ei."

5 Şi Adam n-a mai zis nimic.

6 Între timp Satana a venit la Cain în formă de om al câmpului şi i-a zis: "Adam şi Eva s-au sfătuit în legătură cu căsătoria voastră şi s-au înţeles să-l însoare pe Abel cu sora ta, iar pe tine cu sora lui.

7 Dacă nu te-aşi fi iubit, nu ţi-aşi fi spus toate astea. Iar dacă-mi dai mie ascultare şi accepţi sfatul meu, în ziua nunţi tale îţi voi aduce prăzi bune, aur şi argint mult şi-ţi voi da legăturile mele."

8 Atunci Cain bucuros a zis: "Unde sânt legăturile tale?"

9 Şi Satana i-a răspuns: "Sânt în grădină în partea de nord, care am vrut şi lui Adam să-i ofer, dar el a respins oferta mea.

10 Însă tu dacă vei primi cuvintele mele şi dacă vei veni cu mine după nunta ta, tu te vei odihni de suferinţele astea în care te găseşti şi vei fi mai bun decât tatăl tău Adam."

11 La aceste vorbe ale lui Satana, Cain a deschis ochii şi s-a supus spuselor lui.

12 Apoi a părăsit câmpul şi s-a dus la mama sa Eva şi a bătut-o şi a blestemat-o, spunând: "De ce ai vorbit tu ca sora mea să fie împreună cu fratele meu? Sânt eu mort?"

13 Iar mama sa l-a liniştit oarecum şi l-a trimis pe câmp, unde a fost.

14 Apoi când a venit Adam, ea i-a zis ce s-a întâmplat.

15 Şi Adam a înlemnit şi n-a zis nici un cuvânt.

16 Iar dimineaţă Adam a zis către fiul său Cain: "Ia-ţi din oile tale tinere şi bune şi adă-le ofertă lui Dumnezeu şi voi spune şi fratelui tău să aducă o ofertă de grâne."

17 Şi au dat ascultare şi au făcut aşa şi au adus oferta sus pe munte, pe altar.

18 Însă Cain s-a comportat urât cu fratele său şi l-a alungat de la altar şi nu l-a lăsat să-şi aducă oferta sa; ci a oferit-o pe a lui cu o inimă plină de mândrie şi de viclenie şi de fraudă.

19 Dar Abel a aşezat şi el nişte pietre care-i erau la îndemână şi pe acel altar şi-a adus oferta sa, cu o inimă umilită şi fără viclenie.

20 Apoi Cain a stat lângă altarul ofertelor sale şi a strigat către Dumnezeu să accepte ofertele lui. Însă nici o flacără divină, n-a coborât să mistuie oferta lui.

21 Şi el a stat acolo lângă altar îmbufnat şi plin de ură, uitându-se la fratele său Abel, să vadă dacă Dumnezeu va accepta oferta lui, s-au nu.

22 Şi Abel s-a rugat la Dumnezeu să accepte oferta sa; şi un foc divin s-a lăsat şi a consumat oferta. Şi a simţit Dumnezeu mirosul plăcut al ofertei, fiindcă Abel l-a iubit pe Dumnezeu.

23 Şi Dumnezeu a plăcut pe Abel şi de aceea El a trimis un înger de lumină în formă de om, care a luat oferta, fiindcă era de un miros plăcut lui Dumnezeu şi i-a întărit el inima lui.

24 Iar Cain văzând toate acestea, s-a umplut de mânie.

25 Atunci el şi-a deschis gura şi l-a blestemat pe Dumnezeu, fiindcă nu i-a primit a sa ofertă.

26 Dar Dumnezeu i-a zis lui Cain: "De unde păcatul acesta al tău? Fi drept ca să accept oferta ta. Nu cârti împotriva Mea, ci a ta."

27 Astfel l-a mustrat Dumnezeu pe Cain, căci oferta sa i-a fost lui o urâciune.

28 Şi a coborât Cain de pe altar, fiind plin de mânie, din care cauză s-a schimbat la faţă şi a venit la tatăl său şi mama sa şi le-a spus tot ce s-a întâmplat. Iar Adam s-a întristat mult, căci Dumnezeu n-a primit oferta lui Cain.

29 În schimb Abel a coborât vesel şi cu o inimă plăcută, a zis tatălui său şi mamei sale precum Dumnezeu a primit oferta lui; şi ei s-au bucurat şi l-au sărutat pe obraji.

30 Şi Abel a zis tatălui său: "Fiindcă Cain m-a alungat de pe altar şi nu m-a lăsat să-mi aduc oferta mea, eu mi-am făcut altarul meu şi acolo mi-am adus prinosul meu." 31 Dar când a auzit Adam aceasta, i-a părut foarte rău, căci era vorba de altarul pe care l-a construit el de prima dată, unde a adus toate ofertele sale.

32 Dar Cain a fost foarte supărat şi înfuriat că a plecat la câmpul său, unde Satana a venit la el şi i-a zis: "Abel a plâns la tatăl său că tu l-ai alungat de pe altar, iar ei l-au sărutat pe obraji şi s-au bucurat din cauza lui, mult mai mult decât de tine."

33 Auzind aceasta Cain de la Satana, s-a umplut de furie, dar n-a zis nimănui. Dar a aşteptat să pună mâna pe fratele său, să-l omoare; până când nu l-a adus în peşteră şi i-a zis: -

34 "Frate, acest colţ de pământ este aşa de frumos şi sunt aşa de plăcuţi copaci şi fermecători la vedere! Însă frate, tu n-ai mers niciodată pe câmp să vezi ce plăcut este acolo.

35 Azi aşi vrea aşa de mult să mergi cu mine pe câmp, în plăcere şi să binecuvântezi câmpurile şi turmele noastre, căci tu eşti drept, iar eu te iubesc aşa de mult, frate al meu! Căci tu te-ai înstrăinat de la mine."

36 Atunci Abel a acceptat să meargă cu fratele său Cain pe câmp.

37 Dar înainte să iese, Cain a zis către Abel: "Aşteaptă mă pe mine, până să-mi i-au măciuca, din cauza fiarelor."

38 Atunci în inocenţa sa Abel l-a aşteptat, iar Cain şi-a luat măciuca şi a ieşit afară.

39 Şi au mers ei Cain şi Abel pe drumul lor; Cain vorbind şi linguşindu-se pe lângă el, ca să-l facă să uite totul.