Cap. XXX

1 Şi pe urmă Dumnezeu a mai poruncit îngerului Gabriel să coboare în Grădină şi să-i spună cherubimului, astfel: "Dumnezeu mi-a poruncit să vin în Grădină şi să i-au de aici frumos mirositoarea tămâie şi să i-o duc lui Adam."

2 Şi a coborât Gabriel în Grădină după tămâie şi a făcut întocmai cum i-a poruncit Dumnezeu.

3 Şi cherubimul a zis: "Bine"; şi a luat Gabriel şi a adus tămâia în faţa lui Dumnezeu.

4 Apoi a mai poruncit Dumnezeu îngerului Rafael, să meargă în grădină şi să-i ceară cherubimului mir, să-i de-a lui Adam.

5 Şi a făcut astfel Rafael şi cherubimul a zis: "Bine"; şi a luat mirul şi l-a adus la Dumnezeu.

6 Vergeaua de aur, era din oceanul Indian, unde sunt numai pietre preţioase. Tămâia a fost din partea de est a Grădini, iar mirul din partea de vest de unde a venit şi amărăciunea lui Adam.

7 Şi îngeri au adus aceste trei lucruri la Dumnezeu, şi le-au aşezat lângă Pomul Vieţi din Grădină.

8 Apoi a zis Dumnezeu către îngeri: "Aduceţile-ţi la izvorul cu apă, apoi cu ele mergeţi şi stropiţi pe Adam şi Eva, ca să se uşureze puţin din jalea lor iar apoi să le daţi lor.

9 Şi au făcut aşa îngeri şi le-au dat lui Adam şi Eva aceste trei lucruri, pe vârful de munte, de unde Satana a vrut să-i arunce şi să-i omoară.

10 Şi când a văzut Adam, vergeaua de aur şi tămâia şi mirul, s-a bucurat foarte şi a plâns fiindcă vergeaua de aur era simbolul împărăţiei de unde a venit el, tămâia era semnul străluciri de lumină, care a fost luată de la el, iar mirul a fost semnul jalei, în care el se găsea acum.