Cap. XXXI

1 Iar după aceasta Dumnezeu i-a vorbit lui Adam: "Fiindcă Mi-ai cerut să-ţi dau ceva să te confortezi, iată-ţi dau aceste trei semne care să-ţi slujească ca drept consolare ţie, ca să crezi în Mine şi în legământul Meu făcut cu tine.

2 Căci Eu voi veni şi te voi scoate; iar regi vor veni când voi fi să fiu în trup, şi-Mi vor aduce, aur, tămâie şi mir. Aur, ca semn al împărăţiei Mele, tămâie, ca semn al divinităţi Mele şi mir ca semn a suferinţelor şi a morţi Mele.

3 Şi pune-ţi aceste lucruri în peşteră, ca aurul să-ţi lumineze noaptea, tămâia să-ţi aducă miros plăcut, iar mirul să te consoleze în necazul tău."

4 Când a auzit Adam aceasta, i-au mulţumit şi el şi Eva lui Dumnezeu şi i-au slujit Lui.

5 Apoi a poruncit Dumnezeu celor trei îngeri, Mihael, Gabriel şi Rafael, să ducă fiecare darul său şi să i le de-a lui Adam; şi aşa au făcut.

6 Şi a mai poruncit Dumnezeu lui Suriel şi Salatiel, să meargă şi să-i coboare jos de pe munte pe Adam şi Eva şi să-i ducă în peştera Comorilor.

7 Şi ei au aşezat aurul în partea de sud a peşteri, tămâia în partea de est, iar mirul în vest, căci gura peşteri era situată spre nord.

8 Iar după ce îngeri i-au consolat pe Adam şi Eva, s-au îndepărtat.

9 Aurul era din şaptezeci de vergele, tămâia din douăsprăzece livre şi mirul din trei livre.

10 Şi aceste trei lucruri au rămas în Casa Comorilor lui Adam pentru consolare. Iar alţii o numeau Peştera Comorilor, din cauza celor drepţi care trăiau în ea.

11 Aceste trei lucruri le-a dat Dumnezeu lui Adam, în ce-a de-a treia zi după ce-a fost scos din grădină, ca semn că Domnul va rămâne înmormântat timp de trei zile în inima pământului.

12 Şi lucrurile aceastea au făcut lumină lui Adam peste noapte, iar ziua uşurare de necazurile sale.