Cap.XXXII

1 Şi Adam şi Eva au stat în peştera Comorilor până într-a şaptea zi, nici n-au mâncat din fructele pământului, nici apă n-au băut.

2 Iar când s-a făcut ziua a opta, Adam i-a zis lui Eva: "Noi ne-am rugat şi Dumnezeu ne-a dat ceea ce am cerut de la el din grădină;

3 Haide să mergem la marea de apă pe care am văzut-o prima dată şi să intrăm în ea şi să ne rugăm lui Dumnezeu, ca să-l învoim din nou, să ne întoarcă în Grădină, s-au să ne de-a alceva, s-au să ne ducă pe alt pământ."

4 Apoi, Adam şi Eva au ieşit din peşteră şi au venit şi au stat pe malul mări pe care s-au aruncat înainte şi Adam a zis către Eva: -

5 "Haide să coborâm în acest loc şi să stăm acolo treizeci de zile să ne rugăm, cu o inimă înfierbântată şi cu o voce blândă, ca Dumnezeu să ne ierte.

6 Şi eu voi merge în altă parte şi mă voi coborâ jos şi voi face la fel, iar după aceea voi veni la tine."

7 Atunci Eva a coborât în apă şi Adam la fel şi au stat a se ruga, implorându-l pe Domnul să le ierte păcatele şi să-i întoarcă la starea lor anterioară.

8 Şi au stat ei aşa şi s-au rugat, până la sfârşitul celei de-a treizeci şi cincia zi.