Frunză verde peliniță

Pe cel deal, pe cea colniță,

Primblă-mi-se-o cătăniţă,

Cu doi bani în punguliţă,

Şi cu doi în buzunari,

Cu doisprece lăutari,

Şi cu doi, trei căluşei

Încărcaţi cu gălbinei.

Iar cu dânsa se afla,

Tot pe lună se plimba,

Stoian, Şoimul, popă vechi

Cu potcapiul pe urechi,

Că s’au lăsat de popie

Şi de sfânta leturghie,

De s’au dat în haiducie.

El de mijloc o ţinea

Şi mereu o desmierda,

Şi lăutarii cânta,

Câmpii de se răsuna.

Când fu către dimineaţă,

Popa se spălă pe faţă,

Barba neagră pieptăna,

La baltagu-i se’nchina,

Şi pe Vidra mi-o trezia,

Şi din gură-aşa-i grăiă:

Ştii tu, Vidro, ce-am gândit?

Ştii tu, ce m’am socotit?

Suflecă mânicile largi

Şi ’mpleteşte la colaci.

Fă colaci mari, de doi saci

Pentru cumnăţei burlaci,

Şi-un covrig de un mertic,

Pentru cumnăţel mai mic.

Apoi haideţi amândoi,

Cu cotiga cu doi boi,

Peste codri, peste munţi,

La cei codri        cam        cărunţi.        “