RANU SE DESCOPERĂ

Către acestea cele două dame ce observau pe Elena şi pe Ranu în toate mişcările lor, văzând oarecare turburare în Elena, crezură că era efectul impresiunei ce Ranu făcuse asupră-i. Ele se concentrară şi găsiră că este timpul ca Ranu să se arunce la picioarele ei şi să-i descopere amorul său. Zoe chemă pe Ranu şi îi dete instrucţiuni ce avea să facă. Acesta consimţi şi, ieşind din camera lor, se duse să pândească, doare va găsi pe Elena singură.

Elena era în salon ocupată a descifra la piano o piesă de muzică, era singură, toţi oaspeţii, dame şi bărbaţi, erau în grădină. Ranu intră aici.

— Ce faceţi, doamnă?

— Mă ocup a descifra – răspunse Elena – o nouă piesă. Vă place?

— Dumnezeiască! … apoi jucată de d-ta? …

— Un complimânt.

— Nu! …

Radu şezu lângă dânsa.

— Permiteţi-mi – zise el – să vă spui un lucru.

— Spuneţi.

— De unde voi începe? … îşi coperi faţa în mini, apoi se aruncă la picioarele ei. Te iubesc! strigă el cu patimă… din minutul ce te-am văzut, mă consum de amor şi de durere! … ai milă de mine! … fii bună pe cât eşti frumoasă… nu mă respinge… lasă-mă să sper că voi fi iubit! …

Elena scoase un ţipet. „Iată încă un nebun! îşi zise ea după cea dintâi impresiune, dar astă dată este o impertininţă, o insultă!” Ea se necăjise în adevăr…

— Scoală, domnule, îi zise ea. Crezi că este destul a intra în easa unei femei ca să-ţi iei dreptul a-i zice ce zici?

Văzând că el nu se scoală, ea ieşi repede din salon şi se duse în grădină.

Începutul nu este rău! zise Zoe, ce asculta la uşă în camera sa lângă salon.

— Este speranţă… răspunse principesa, eu am sfârşit totdauna a iubi pe cei care mi-au făcut o declaraţiune.

— Eşti turburată! zise Caterina Elenii.

— Această casă este o oroare… o să încetez a mai priimi aici…

Alexandru, auzind aceasta, crezu că face aluziune la dânsul.

— Oaspeţii au început să te supere! sunt sigur…

— Eşti nedrept, domnule! Cel puţin, zi, unii oaspeţi.

— Unii? dară asta zisei şi eu.

— Dar aceşti unii nu eşti d-ta…

— Nici eu? zise Georges.

— Nu este vorba de amici…

. Elena era supărată: „O asemenea eutezare – îşi zicea ea – este o insultă… Ce voi face? … caută a spune bărbată-meu? … oh! niciodată… ar fi un scandal… trebuie să fac astfel încât să plece…”

Pe de altă parte, în acel moment Ranu raporta celor două intrigante scena ce avusese cu Elena. Ele îi aprobară şi îl îndemnară să meargă înainte.

— Ce te temi? îi zise Zoe. Toate femeile se supără când amanţii le mărturisesc pentru întâia oară că le iubesc… nu este însă niciuna care, cât de crudă s-ar arăta către acela ce o iubeşte, să nu compătimească cu dânsul, să nu simţă! înainte! mâne vei reîncepe atacul… prefă-te că suferi.

Asfel fură cele din urmă recomandaţiuni.