D. Petrino

D. Petrino (1844-1878) s-a făcut reputat prin purtarea incalificabilă faţă de Eminescu. Încolo vocaţia lui poetică e foarte anemică. Sinceritatea durerii din Flori de mormânt (îi murise soţia) poate fi adevărată, figurile literare sunt însă banale. Raul, poem în două cânturi, reeditează după Musset un caz Rolla. La gura sobei, poem în trei cânturi, se conduce după legendele istorice ale lui V Alecsandri. Nurul e o dizertaţie care amână mereu intrarea în materie, după metoda din Namouna. În schimb versurile sunt sprintene.