Matilda Cugler

Poezia Matildei Cugler (1852-1931) e la modul cuviincios al liricii pentru albumuri de pensioane, cu situaţii de convenţie, cu o certă legănare visătoare câteodată: În durerea mea păgână D-aş putea o clipă, eu Aş lua pământu-n mână Ş-aş zvârli în Dumnezeu!

În zadar în larga lume Caut să te mai găsesc, Dacă tu tot mai trăieştiUnde eşti? Unde eşti?

Ai plâns şi tu odată? Eu zău, nu pot să cred! Ah! Lacrămi lasă urme, Ce ani întregi se văd.

Un ochi, care odată A plâns de dor şi chin, Mă crede, nu degrabă Se face iar senin.

Un ce fără de nume Rămâne-n el ascuns… Dar ochii tăi sunt limpezi, Nu pot să cred c-ai plâns.