Iacob Negruzzi

Secretarul „perpetuu” al „Junimii”, Iacob Negruzzi (18431932), a scris o literatură acum uitată, îndeosebi satirică. Copiile după natură în proză sunt cele mai delectabile şi n-au deloc intenţie naturalistă, fiind nişte simple „caractere” cu model real. Părintele Gavriil, om disimulat, care promite orice şi tăgăduieşte, spunând „să fie bine”, contele Curcano-Mirmilitzki, baronul Constantin Garla de Afumata, ducesa Bute, născută Ţapa, princesa Bostano Crastavetzki, născută Pitringello-Barabulla, toţi aceştia paraziţi mondeni, Ioniţă Cocovei, burlac timid şi suav, Ghiţă Titirez, arhivar venal şi erotic, iată câteva tipuri. Merită onorurile antologiei Un drum la Cahul, tablou hazliu al şicanelor procedurale („cacon Manalaş”, „duduca Pipiţa”, „procura”, „nu vom pute” etc.) şi Christachi Văicărescu, tragicomedia unui ipohondru suferind de toate boalele din cauza unei fripturi de curcan.