Capul V Pentru crăiia dachilor, cum s-au început și cum au fost mai denainte de cât a o suppune romanii

Vrând ca pentru cea dinceput a dachilor stăpânire să scriem și grămădzi de cărți a mai vechi și mai noi istorici întorcând și răsturnând, nu altă, ce ca >cum< într-un lavirinth (căruia nici întratul nici ieșitul i să poate afla) să fim întrat ni să pare; ce de vom căuta la cei mai vechi, cât iaste latul și lungul pământului, de la Dunăre, la Marea Niagră și de la marea Caspiii în sus spre Ocheianul Crivățului, trei nume>cum< mai de obște și mai >de< vestite aflăm: a Schithii, carii tot supt un nume toate alalte niamuri carile pe pomenitul pământ au lăcuit cuprind. După acest nume prințipal mai de frunte aflăm numele sarmatilor și a ghetilor.

Deci supt acéste trei nume de niamuri să cuprind dachii, gothii, vandalii, savromatii și altele nenumărate (carile nefăcând la lucrul nostru, pentru lungime, le trécem) niamuri, carile ellinii cu nume de varvari le porecliia, iară pre amănuntul și în față de pre nume și de pre țări pre carile lăcuia și de furtuna carea după vremi îi muta și îi schimba, a le număra și adevărat locurile lor și stăpânirile lor a însămna, precum de cunoștința noastră (poate și de a multora a altora) foarte departe să stea cu bunăvoie mărturisim.

Așijderea de vom da toată credința cestor mai noi istorici și ales precum o zugrăvéște Matthei Pretorie, în Lumea gotthilor, creadză-ne cititoriul nostru că, în tot pomenitul pământ, nici un niam, nici un nărod nu putem afla carile începătura semințiii și stăpânirii sale de la gotthi să nu fie luat; și împotrivă, nici un gotth nu putem găsi carile în toate neamurile și semințiile să nu să améstece. Că scoțind numai pre uni (ce și pre aceștia alții mai vechi să văd că-i amestecă, precum mai gios vom arăta) și pre ghermani, toate stăpânirile și crăiile aceii părți de lume, întăi le face sarmatece, apoi pe sarmati îi face gotthi; nici nu avem în ce să învinuim cu aceasta pe Pretorie, de vréme ce videm că și alții din cei vechi și cu multul mai de frunte scriitori într-acéiași părére să fie fost.

Și întăi cu această tablă ne iasă înainte Procopie Chesarianul, carile supt numele massaghetilor și pre uni cuprindzind, carté De războiul gothilor, Cap. 11, dzice: „Massaghetii sau precum acmu le dzicem unii”. Și în Cap. 2, aceiiași cărți, „gotthii, dzice, vandalii, visegothii și ghepidii tot de un neam și de o limbă să fie și acesteași mai denainte să să fie chemat savromati și melanhlani și peste Dunăre céle dinceput descălecături să fie avut”.

Așijderea alanii, între alalți varvari vestit în viteje nărod (precum îi mărturiséște Dionisie), Procopie îi face gotthi: „Vandalii (dzice, în c a rte a De războiul vandalilor, 1, Cap. 3) lăcuitorii bălții Meotis, fiind asupriți de foame, luând în soție pe alani, niam gotthesc, s-au tras cătră ghermanii carii astădzi îi chemăm franchi, pe apa Renului”. Decât acesta mai vechiu Plinie aceastași socoteală să fie avut, mai sus am arătat, unde dzice că toate niamurile ghetilor lă[cu]iesc peste Dunăre spre câmpi. Decât Plinie încă mai vechiu Stravon, Cartea 7, de gheti dzice: „Dimpotriva hotarălor sau țărâi pădurii Herținii (această pădure să încépe de la obârșiile Donului și curmând toată țara rusască încă în țara leșască și în Ghermaniia și tréce pănă la munții Italiii) stând, apoi au cuprins toți munții pănă în hotarăle Dachiii (ia amente și aicea vechiu numele Dachiii) și pănă la gurile Dunării și la apa Nistrului cu sarmatii amestecați au lăcuit”. De acestea mai pre larg caută Sarniție, Cartea 4, Cap. 5. Așijderea daii sau davii, din carii sint dachii, precum din rodul ghetilor să fie, Iustin și Trog mai sus au mărturisit.

Așé dară, într-atâta de nume și de niamuri zăminteală, cum s-ar putea singură a dachilor stăpânire dintr-altora a să despărți nu cu iușor lucru a fi ni să pare. Pentru care lucru, noi ca nu nici împotrivnici atâția vechi și noi scriitori să ne arătăm, nici această istorie în amestecătura sa ca într-un întunéric fără zare dzăcând nedeșchisă și neivită să o lăsăm. Cea de pre mijloc și mai fără grijă cale vom apuca și peste tot, din socotélile tuturor ce am putut înțelége, vom arăta; iară cititoriul totdeauna în giudecată a face slujba-i iaste.

Dzicem dară precum stăpânirea dachilor îndoită și în doaă féliuri să fie fost, una carea supt cel de obște a ghetilor nume s-au fost cuprindzind și nu numai în Dachiia au fost stăpânind ce încă și peste Dunăre în Misia și pănă la Thrachiia s-au fost întindzind (pre care stăpânire să o fie deșchis Zamolschie filosoful, mai sus am pomenit) și acéiași pre acésté locuri, pănă la vremile lui Avgust Chesari, supt numele ghetilor să fie stătut (precum mai pre larg vom arăta în Capul ce urmadză, unde vom istorisi războaiele lui Avgust și a altor împărați romănești cu ghetii); iară altă stăpânire sau crăie a dachilor au fost mai deosăbit de alți gheti și mai cu hireș nume de crăiia dachilor, carea au stătut pănă la Ulpie Traian, împăratul romănilor, și pănă la Decheval, craiul dachilor, pre carile Traian biruindu-l și omorându-l, crăiia dachilor cu totului tot s-au strâns, precum înainte la rândul său să va videa.

Deci stăpânirea ghetilor, céia ce au fost mai de obște pre ce vréme începătură să fie luat, din scriitori cu adevărat nu putem a ne înștiința, fără cât la Irodot, cel mai vechiu dintre ellini scriitori, videm că pomenéște pentru lăcuirea lor peste Dunăre cu misii și cu thrachii, de la carele luând Evsevie: „Thrachii, dzice, misii, ghetii și vevrichii, o samă din neamurile sale trecând la Asia, mai toată Vithinia au cuprins”; iară acéastă trécere a lor la Asiia, după socoteala Hronologhicului lui Calviz să să fie tâmplat cu 563 de ani mai denainte de Domnul Hristos.

Nici mai mult uitându-ne la cuvintele lui Matthei Pretorie carile pre gothii săi de pre vremile lui Sampson îi lungéște, la rândul istoriii, carele noaă fără prepus ne poate sluji, ne întoarcem.

Ghetii aceștia întăiași dată au vinit supt știința romanilor, pré vrémea când au fost consul Sțipion și colliga, adecă tovarăș lui Sțipion Flaccus, pre carile Enias Silvius îl numește Fulvius Flaccus, 132 de ani mai înainte de Domnul Hristos, precum am și mai pomenit; și acest Flac, gonind din Mesiia pe gheti, cu Dunărea hotarăle împărății romanilor au întărit; și macar că ghetii aceiia, după acéia, sau dachii, de multe ori în hotarăle romanilor năbușiia, însă, pănă la vrémile lui Ulpie Traian, hotarul împărățiii tot Dunărea au fost. Așé dară, Flac, hatmanul romanilor, dobândind cetatea Sardica și din Misiia gonind pe gheti peste Dunăre în Dachiia, cel de obște nume a stpânirii ghetilor s-au curmat; și după acéia, aședzându- să ei dincoace de Dunăre, cel deosăbit nume a crăiii dachilor au început, pentru ai căriia crai de la cel dintăi pănă la cel mai de pre urmă, acmu vom să dzicem.

Deci de toți craii lor, supt hireș numele dachilor numai cinci să pomenesc să fie fost (scrie Pretorie); și cel dintăi dzice să-l fie chemat Sarrulis, pre acestași Iornand, Cartea 2, Pentru gotthi, îl numéște Corrilus, și de dânsul într-acesta chip pomenéște: „Corrilus, dzice, craiul gotthilor stând la stăpânire 40 de ani în Dachia, niamului său mai mare au fost. Dațiia, dzic cea véche, pre carea acmu să știe că o țin năroadele ghepidilor”; sămăluiaște-să acesta să fie fost craiu dachilor, pre vrămile lui Iulie Chesar.

Al doilea au fost Varuista (pre carile Iustin îl chiamă Varvista); acesta întăiași dată dzic să fie avut războiu cu bastarnii (precum din Iustin mai sus am pomenit), carii pre atuncea între Nistru și între Prut au fost lăcuind. După acéia, stăpânind toată Dachia cu prădzile sale adésă țărâle romanilor de pre Dunăre strica și mai multe tâlhușaguri și răutăți făcea (pentru carea caută la Lumea gotthilor a lui Pretorie, Carte[a] 4, Cap. 3, că mai pre larg vei afla); împotriva acéstuia, Avgust Chesari nu numai îndelungat ce încă foarte greu războiu să fie avut, pentru carile și Ioan Zonara, Cartea 10, Cap. 27, supt numele pannonilor, să véde a pomeni, unde dzice: „Avgust Chesari împotriva pannonilor, carii sint pre lângă Dalmațiia și pre lângă Dunăre lăcuitori, singur cu capul său mărgând, pănă mai pre urmă, îndesindu-l cu războaiele, multe năroade aceii țări împărățiii au suppus”.[8]

Și iarăși într-aceiași Carte, Cap. 32: „Chesar, dzice, trimițând pre Crasus cu oștile în Machedonia, Thrachiia și în Grețiia, cu multe niamuri multe războaie au avut, în cea de pre urmă, pe unile li-au biruit, iară pre altele li-au luat în supunere”; (apoi adaoge:) „și acéle neamuri mai de demult mesii și gheti s-au fost chemând, iară cu cursul vremii unile dintr-însăle alte nume au luat”.

Această a numeri