Dalakul întreit

O ceremonie minunată şi în acelaşi timp caraghioasă este aceea a dalakului întreit. In primul divorţ, despre care am vorbit mai sus, lăsarea femeii depinde de voinţa bărbatului şi tot în voia lui stă să se însoţească din nou cu ea, cu condiţia de a reînnoi în faţa imamnlm (nici nu se cere prezenţa judecătorului) nikkeahul şi să confirme în faţa martorilor că a luat iarăşi în casă pe femeia pe care o lăsase mai înainte şi, după învoiala comună, s-au unit din nou spre a face casă împreună. In acest [divorţ] însă, nu este aşa, căci dacă bărbatul, aprinzîndu-se de mînie şi furie (precum se obişnuieşte foarte des să se întîmple între soţi) şi nepăzindu-şi gura cu prea mare grijă, va scăpa din gură cuvîntul : „Cu dalak întreit te las”, iar pe urmă îi va părea rău de cele zise şi făcute şi va pofti s-o ia din nou pe aceeaşi de femeie, trebuie mai întîi s-o mărite după un alt bărbat şi apoi, lepădată fiind de acela, s-o ia cu un altnikkeah.

Legea muhammedană porunceşte ca aceasta să se facă aşa: Bărbatul trebuie să facă talkîn, cuvînt care se înţelege potrivit Curanului , ca cine săvîrşeşte altceva, să priceapă şi să înveţe lucrul. Iar despre felul cum trebuie să fie această învăţătură şi înţelegere, interpreţii şi cei iscusiţi în lege spun aşa :. bărbatul care a pronunţat divorţul nevestei sale printr-un dalak întreit şi pe urmă, părîndu-i rău de cele făcute, va dori s-o ia din nou de nevastă, trebuie să aştepte mai întîi pînă cînd va fi lăsată de un alt bărbat şi abia după aceea să-i reînnoiască nikkeahul, căci a o lua altfel nu e permis, ba chiar e nelegiuit.

Dar căindu-se bieţii bărbaţi şi mai cu seamă aceia ale căror femei sînt frumoase sau cei care, căsătorin-du-se, s-au obligat cu o sumă de nikkeah atît de mare încît chiar dacă şi-ar vinde în piaţă toată averea nu l-ar putea plăti ; apoi, temîndu-se de durata unui timp atît de necunoscut, căzînd într-o întîmplare atît de nenorocita şi arzînd de flacăra poftei de a se împreuna iarăşi cu [fosta soţie], ce fac ? Bagă de seamă : caută un om foarte sărac cu bune moravuri şi drept (dacă nu are cumva unul ca acesta chiar în casa lui), angajează cu un preţ mare şi cu promisiuni de mai bine pe acest bărbat ca să se însoare cu nevasta lui divorţată după rînduiala legii, cu nikkeah, dar cu condiţie şi cu jura-mînt straşnic ca după trei împreunări trupeşti şi numai după o noapte, plătindu-i ei preţul nikkeahului, s-o lase slobodă. Cînd bietul bărbat află un astfel de om, i se porunceşte de lege să fie prezent la sărbătorirea însurătorii şi la stabilirea nikkeahului. Iar suma nikkeahului pe care o va plăti a doua zi acel sărac năimit, bărbat de o singură noapte, trebuie s-o dea din punga sa. Şi el îndură acestea toate, fiind chinuit de senzualitate.

Pe lîngă acestea însă, se mai cere din porunca pro-rocului ca actul împreunării să-l audă cu urechile lui, să-l simtă şi să fie încredinţat fără de nici o îndoială că acea femeie a avut efectiv contact cu un alt bărbat, iar nu în mod simulat şi superficial. Altminteritalkînul, adică înţelegerea şi învăţătura lui n-ar fi desăvîrşită, nici aşa cum a poruncit Muhammed să fie. Deci, ca să nu se abată, bietul, de la acest articol de credinţă şi de la această poruncă, se face în casa unde va dormi acel bărbat închiriat cu nevasta lui un asemenea pat, încît acesta să se poată mai întîi băga sub el şi să aştepte acolo cu urechile deschise şi cu inima trează pînă cînd, sus pe pat, vor începe ei actul atribuit Venerei, pe care să-l audă repetat de trei ori, să-l simtă şi să-l numere. Dacă năimitul va avea vigoarea trează şi va vrea să se desfăteze, poate fără grijă înmulţi lucrarea împreunării după voia sa.

Cînd se luminează de ziuă, însurăţeii se duc după obicei la baie, fiind încă bărbat şi nevastă. Cînd se întorc de acolo acasă, bărbatul de mai înainte, tremurînd din toate încheieturile, aşteaptă cu mare foc divorţul bărbatului închiriat, pentru că de multe ori s-a întîmplat că acesta i-a plăcut mai mult femeii pofticioase şi, de comun acord, făcînd călcarea de jurămînt, să primească a suferi pentru aceasta de la judecător treizec şi nouă de lovituri, dar să o păstreze pe ea de femeie în timp ce bărbatul de mai înainte ţipă, împotrivin-du-se, şi se boceşte. Dar în cazul cînd năimitul se ţine de promisiune, după ce s-au întors de la baie, precur am spus, îndată sînt chemaţi imamul şi cîţiva oameni mai bătrîni dintre vecini sau prieteni şi imamul îl cercetează stăruitor pe primul bărbat dacă talkînul s-a făcut perfect, adică împreunarea lor de trei ori, dacă a înţeles, a auzit şi a numărat fără nici o îndoială. Şi cînd acesta va confirma cu jurămînt, se scrie în cartea de procese că talkînul a fost făcut perfect. După aceea bărbatul năimit se preface că nu mai vrea să aibe căsnicie cu acea femeie şi declară în modul obişnuit, fiind de faţă imamul şi ceilalţi că liberează pe femeia pe care şi-a luat-o de soţie ieri, după porunca lui Dumnezeu şi voinţa prorocului, şi cu aceste cuvinte numără îndată suma de bani pe care o pusese în contract. Dar pentru ca divorţul să fie ferm şi onoarea femeii să se arate neştirbită, acel bărbat de o noapte e întrebat în faţa imamului, sau şi mai tare în faţa judecătorului public, ce fel de vinovăţie a aflat în ea de vrea s-o lase aşa de curînd şi fără nici o vină dovedită. El răspunde că este o femeie cinstită, plină de credinţă, îndemînatică şi împodobită cu toate virtuţile şi că nu are în ea nimic vrednic de învinuire, dar nu mai vrea s-o aibă de femeie şi de aceea, de bunăvoie, o lasă liberă. Iar cînd femeii aceleia i s-a dat cartea legiuită de divorţ, ea trebuie să se ducă nu la casa primului bărbat, ci la cineva dintre rudele ei unde, trăind nouăzeci şi una de zile (căci pînă nu trece acest interval nu este îngăduit nici ca bărbatul s-o ia de soţie, nici ca femeia să se mărite după alt bărbat). Iar după ce trece acest timp, reînnoiescnikkeahul în ordinea şi după rînduiala pe care am arătat-o mai sus, şi de atunci o poate avea iarăşi de nevastă ca şi mai înainte. Acestea sînt cele ce le aveam de spus despre caraghiosul divorţ muhammedan.