Circumciziunea celor ce au acceptat credinţa muhammedană

Iar dacă cineva dintre creştini sau dintre iudei sau din alte religii, convertindu-se la credinţa muhammedană, trebuie să se circumcidă, merge mai întîi la vizir în divan (dacă acest lucru se va întîmpla unde se află vizirul), în alte părţi înaintea paşei (guvernatorului), iar în lipsa lui este adus la kadi (judecătorul provincial), îmbrăcat în hainele sale. Deci, înfăţişîndu-se vizirului (rareori se întîmpla în faţa sultanului, numai dacă va fi o persoană care să fie socotită că merită prezenţa sultanului), scoţîndu-şi îndată căciula din cap o aruncă el însuşi la pămînt şi declară că doreşte să accepte muhammedanismul şi că cere acest lucru. Iar cei iscusiţi în limba turcă fac ei înşişi mărturisirea credinţei. Dar cei de acest fel nu sînt primiţi de îndată, ci sînt trimişi la ceauşbaşi ca să fie cercetaţi a doua zi cu grijă, dacă n-au fost beţi ziua trecută, cînd doreau credinţa muhammedană, şi nu şi-au pierdut cumva mintea. Căci pe cei beţi şi pe cei lipsiţi de minte îi socotesc la fel (frumos lucru cu adevărat), de aceea celor ce se află în această stare nu li se dă crezare. Iată de ce şi cel care vrea să accepte credinţa e întrebat şi a doua şi a treia zi de trei ori dacă doreşte cu toată inima şi cu tot sufletul să accepte credinţa muhammedană. Şi dacă se va constata că omul acela e lipsit de minte şi suferă de multă vreme acea vătămare, e trimis acasă necircumcis (căci muhammedanii socotesc că musulmanii care au înnebunit şi şi-au pierdut mintea în vreun fel oarecare sînt mîntuiţi ; iar pe lîngă aceasta mai cred că posturile şi rugăciunile şi celelalte porunci ale credinţei muhammedane le fac şi le împlinesc în locul lor îngerii).

Dar dacă a doua zi creştinul sau evreul va spune că ieri a fost beat şi nu ţine minte nimic din cele făcute sau făgăduite, e bătut cumplit şi peste cîteva zile (după hotărîrea judecătorului) i se porunceşte fără de omenie şi groaznic să împlinească ceea ce a făgăduit. Dacă va suporta bătăile cu răbdare şi va declara neînduplecat că vrea să rămînă în religia sa, că nu ţine minte să fi făcut o astfel de făgăduinţă şi ca era beat, i se porunceşte de către judecător să aducă doi martori muhammedani, care să declare că în acea zi l-au văzut beat sau că băuse mult vin. Şi se află asemenea săraci muhammedani, mari băutori de vin, care pentru bani mulţi, şi cu nădejdea de a primi vin din destul, aduc lesne o astfel de mărturie. Dar dacă a fost într-adevăr beat în acea zi şi ştie că a fost văzut în acea stare de beţie de unii dintre muhammedani, sau a băut împreună cu ei, e silit să spună anume că a băut cu cutare sau cutare musulman atîta vin în acea zi încît s-au îmbătat. Aducîndu-i pe aceia în faţa judecătorului îi întreabă dacă au văzut pe cutare om în cutare zi bînd vin sau beat. Şi dacă se vor lepăda de acel lucru (căci se tem ca pentru o astfel de purtare să nu ia pedeapsă de la judecător), sînt obligaţi să se jure punînd mîna pe Curan. Insă dacă nu vor vrea să facă nici acel lucru, atunci li se porunceşte să arate sub jurămînt adevărata mărturie şi anume dacă într-adevăr l-au văzut pe acel creştin în cutare zi şi ceas bînd vin şi fiind beat. Atunci acei martori sînt pedepsiţi cu şaptezeci şi una de lovituri de toiag, adică bice de lemn, iar creştinul este lăsat liber, dar nu fără pierderea a aproape tuturor averilor sale şi a celor părinteşti.

Iar dacă şi a doua zi şi a treia zi va declara aceiaşi lucru şi va mărturisi că vrea şi doreşte credinţa muhammedană este iarăşi dus la vizir şi la judecător, unde ridicînd degetul arătător al mîinii drepte face mărturisirea credinţei şi astfel, dezbrăcîndu-se de hainele sale, se îmbracă în haine noi, după ce i s-a pus pe cap turbanul făcut după obişnuinţa lor. Şi încălecînd pe un cal foarte împodobit, i se dă în mîna dreaptă o să­geată, care înseamnă ridicarea degetului arătător, semnul unicităţii dumnezeieşti, în care trebuie el de acum să creadă. Şi astfel, cu mare pompă, iese din curtea vizirului şi e purtat pe uliţele creştinilor (dacă cel convertit la muhammedanism a fost creştin), sau evreilor (dacă a fost evreu), cu muzică şi cu timpane, ur-mîndo ceată mare de nobili şi de ofiţeri. Şi revenind la casa unde trebuie să se taie împrejur, se circumcide după rînduiala spusă mai sus. Iar dacă un creştin, nici beat, nici ieşit din minţi, va zice o dată măcar şi în glumă în faţa a doi turci că vrea să fie musulman şi nu va putea dovedi ieşirea din minţi sau beţia cu doi martori musulmani şi va tăgădui neînduplecat, nu poate avea nici o nădejde de mîntuire, ci trebuie sau să-l mărturisească pe Muhammed, sau să sufere moartea.