Îmbrăcămintea mevlevilor

Îmbrăcămintea dervişilor mevlevi nu e nici prea rea (ca la alţii), nici preţioasă. Cei mai mulţi poartă haina de dedesubt făcută dintr-o stofă care în limba turcă se numeşte abba, de culoarea albă şi naturală a lînii de oaie. Iar cea de deasupra (care se numeşte hîrka) poate fi dintr-o stofă din alte ţări, numai să fie de culoare închisa, ca verde, azurie, vişinie. Se încing cu o curea lată de trei sau patru degete, iar la mijlocul ei, lîngă buric cos în loc de nasture sau cataramă o piatră de topaz sau de cristal de Cipru, sau altceva, asemănător acelora făcut din dinte de peşte sau de elefant. Iar unii au obiceiul să se încingă şi cu un brîu obişnuit, ca la alţii, numai să fie din bumbac sau din lînă, nu din mătase (tot ce e din mătase este scîrbos şi oprit nu numai legiuitorilor, ci şi tuturor muhammedanilor în general), iar picioarele pînă la genunchi nu le acoperă cu nimic, numai tălpile le protejează cu nişte sandale. Şeicii şi cei mai de frunte pot să îmbrace şi picioarele în pantaloni şi să le încalţe în cizme. Acoperămîntul de cap, pe care ei îl numesc cu o vorbă specială dervişăkiullah, este strimt, ca să încapă numai capul, însă lung de cel puţin o jumătate de cot, din lînă de oaie, sau din păr de cămilă, neţesut, ci pîslit. Tulpanul le este oprit a-l înfăşură pe deasupra scufiei, afară de şeici, deoarece numai cu acest semn se deosebesc de ceilalţi dervişi de rînd.