Înfrînarea

A treia din aceste virtuţi este cea numită meni nefs (înfrînarea poftei de la orice dorinţă neîngăduită).împlinirea acesteia cuprinde foarte mari greutăţi, pentru că în tîlcuirea ei Cur anul şi tîlcuitorii lui sin t foarte nestatornici. Căci, după cum se porunceşte înfrînarea, tot aşa se mai porunceşte muhammedanilor ca nu cumva să facă hadri nefs sau zulmi nefs (adică strîmtorare şi tiranie asupra poftei lor) . Dar să vorbim mai întîi despre înfrînarea de la orice poftă neîngăduită.

Sub numele de înfrînare se cuprind toate cele neîngăduite de Dumnezeu, spre a nu se săvîrşi cele oprite, precum uciderile, desfrînările, furturile, răpirile, răzbunările, băuturile, mîncările necuvenite, lăcomia, chefurile (petrecerile) zadarnice şi nefolositoare, agoniselile peste măsură şi hainele de prisos sau altele asemenea. Dar cît de uscat şi fără de rod este la muhammedani pomul acestor virtuţi, socotesc că este cunoscut tuturor, deşi mulţi dintre ei sînt foarte înfrînaţi şi se îndepărtează cu adevărat de toate acestea. De aceea, cei care nu se îngrijesc de bogăţie, de lume şi de ei înşişi, care se abat de la toate lucrurile şi treburile lumeşti, şi-au ales o viaţă numităkioşenişin (şederea în ungher, adică petrecerea însingurată). Cu adevărat vă spun că am văzut un om în templul Sfintei Sofia, despre care spuneau că de 28 de ani n-a ieşit niciodată din pridvorul templului decît pentru nevoile trupului şi în 24 de ore obişnuia să citească tot Curanul..

În acelaşi fel mulţi neguţători îşi fixează un anumit procent la cîştiguri, deci cu cîţi bani dintr-ai lor să-şi înmulţească moderat viaţa şi casa, şi dacă cineva ar vrea să le dea un preţ mai mare nu primesc, spunînd că se mulţumesc cu cîştigul de zece sau unsprezece sau douăsprezece [procente], după caz. Dar un astfel de fenix rareori va apare în Turcia. Sub acest pretext al înfrînării sînt născocite la ei multe secte ale legiuitorilor (pe care îi numesc dervişi), despre care se vorbeşte într-un capitol special. Iar aceia se deosebesc cu puţin de călugării noştri care se tîrăsc prin pieţe (nu mă refer la cei autentici care umblă după rînduielile lor şi sînt ascultători).