Aia Sofia

Al cincilea şi cel de pe urmă loc care e respectat la ei este Sfînta Sofia din Constantinopol pe care o numesc cu un nume simplu Aia Sofia, iar cu altul mai cinstit, după socoteala lor, o numesc Keabei fukara, adică „Mecca lipsiţilor şi nevoiaşilor”. Şi afirmă că dacă vreun om sărac vrea din toată inima să viziteze Mecca, însă n-are avere îndeajuns spre a face această călătorie, vizitînd templul Sfintei Sofia şi făcînd în el rugăciuni cu acelaşi gînd şi curăţenie a inimii, ca şi cum ar fi în templul de la Mecca, Dumnezeu va primi rugăciunea lui la fel ca pe a celor care, avînd avere, vizitează Mecca. Despre această cinste şi sfinţenie a Sfintei Sofia voi expune acum cele citite într-o carte numită în vechime Ianko bin Madian .

Istoria clădirii Sfînta Sofia e de două feluri la muhammedani: una teologică, alta simplu istorică. Pe cit de departe se află teologia muhammedană de adevăr, pe atît şi povestirea aceea teologică despre clădirea Sfintei Sofia e plină de fel de fel de legende şi n-are nici un fel decrezare din partea oamenilor. Iar povestirea lor istorică despre aceeaşi clădire, deşi nu e cu totul dreaptă şi are multe adăugiri fabuloase, este mai aproape de adevăr. Deci, după povestirea lor istorică, ei înşişi spun că această clădire atît de frumoasa şi greu de executat este zidită de lustinian împăratul prin iscusinţa şi arta unui preaslăvit arhitect cu numele de Gherman. Cititorul curios poate să cerceteze cartea istoricului Saadi numită Tadjiut tevarih (adică „Cununa cronografelor”) unde se spun lucruri minunate şi plăcute de auzit ; dar a le descrie pe toate după rînduială ar depăşi lucrarea noastră. Să ne apropiem dec” de povestirea teologică despre această biserică.

Există o cărţulie care nu conţine nimic altceva într-însa afară de zidirea minunată a Sfintei Sofia . In ea scrie astfel: Cînd înflorea la Mecca Muhammed prorocul, era la Constantinopol un împărat grecesc cu numele Ianko bin Madian, adică Ianco fiul lui Madian (de unde au născocit un astfel de nume vă spun cu sinceritate că n-am putut afla). Acesta, începînd să zidească templul Sfintei Sofia, multă şi nenumărată bogăţie a cheltuit şi a pierdut-o în zadar fără a spori deloc, pentru că tot ce lucrau pietrarii ziua se dărîma noaptea. Ianko bin Madian, nemaiputînd suporta atîta osteneală şi începînd să i se golească vistieria, s-a gîn-dit să oprească lucrarea începută, într-o seară, mergînd la biserica sfîntului Iahia, adică a lui Ioan Inaintemergătorul (care acum se află ruinată lîngă palatul sultanului, în colţul cetăţii bizantine dinspre canal) şi făcînd rugăciunile obişnuite creştinilor, îl ruga pe Dumnezeu să binevoiască a-i descoperi cauza pentru care clădirea se dărîma în fiecare zi, deoarece el cu bună intenţie, spre slava lui Dumnezeu începuse s-o facă, deci de ce şi de cine este împiedicat ? Cînd s-a întors acasă, a văzut în vis un om oarecare purtînd pe cap o glugă verde şi îmbrăcat cu haine făcute din păr de cămilă (pe care ei înşişi îl tîlcuiesc a fi sfîntul Ioan), care intrînd la împărat i-a zis : „O, împărate ! Dumnezeu a auzit rugăciunile tale, de aceea m-a trimis să-ţi vestesc că în cetatea Mecca este un oarecare proroc al lui Dumnezeu, cu numele Muhammed. Aceluia i-a dăruit Dumnezeu această lucrare a ta şi cunoaşterea tuturor lucrurilor. De aceea, dacă vrei să săvîrşeşti lucrarea începută trimite-ţi solii la el şi cere-i să binevoiască a-ţi arăta planul şi aşezarea clădirii templului, căci acest templu se va numi al înţelepciunii, de aceea nu-l poate nimeni zidi dacă nu va fi povăţuit de el, şi numai lui îi este dată înţelepciunea şi cunoaşterea tuturor tainelor, atît dumnezeieşti, cît şi omeneşti”. Deşteptîndu-se din somnIanko bin Madian, fără zăbavă a trimis soli cu cele mai preţioase daruri la Muhammed, care pe atunci se afla la Mecca. Ajungînd la el, i-au prezentat scrisorile şi arătînd cauza soliei lor i-au cerut să binevoiască a arăta această milostivire spre binele tuturor oamenilor. Muhammed, luînd în palma mîinii puţin pămînt şi scuipînd de trei ori, a făcut tină şi suflînd în ea a uscat-o şi a dat-o solilor zicînd : „Să amestece împăratul vostru aceasta cu varul ce va fi pus la temelie, la ziduri şi la boltă şi pe lîngă aceasta altarul să-l facă spre kîble, precum este templul din Mecca, iar nu la răsărit, cum aveau mai înainte nazoreii obiceiul să facă şi astfel va sta clădirea aceea nesurpata în veci şi se va chema numele ei Aia Sofia (şi cu adevărat altarul Sfintei Sofia se abate puţin de la linia echinocţiului pe linia spre vîntul numit de marinari, cu o vorbă nemţească, de sud-vest) . Şi astfel, luînd acest scuipat al lui Muhammed, s-au întors la împăratul lor. Iar împăratul, din îndemnul lui Muhammed, a poruncit ca scuipatul acela să-l împartă în trei părţi, o parte s-o pună în varul care are să fie la temelie, altă parte în varul de la ziduri şi a treia parte în varul ce se pune la boltă. Cum s-a făcut aceasta, clădirea n-a mai căzut niciodată. Şi astfel lucrarea Sfintei Sofia a fost săvîrşită, băsmuiesc ei, în chip minunat, prin scuipatul lui Muhammed şi aceasta din cauză că templul a primit îngăduinţa lui Dumnezeu ca să fie Mecca săracilor.Multe alte aiureli pline de îngîmfare se mai află în cărticica aceea despre coIoanele de marmură, despre pietre şi alte materiale ale Sfintei Sofii, pe care aici, pentru scurtimea expunerii (povestirii), le lepădăm. Atît de înclinat este acest popor superstiţios să creadă orice lucru scris în orice carte încît, contrar oricărei credinţe cronologice, a adevărului istoric, afirmă şi crede ca Sfînta Sofia e zidită de acel Ianko bin Madian, cînd stăpînea Mecca Muhammed. După mărturisirea lui Evagrie şi a altor scriitori , lucrarea Sfintei Sofii a fost isprăvită în anul Domnului 557, iar Muhammed pseudopăstorul s-a născut în anul 570, adică cu 13 ani mai pe urmă ; dar pentru cei lesne crezători în aceasta nu este şi nu se spune nici o minciună, căci altfel nici cel mincinos n-ar fi cu adevărat mincinos, nici cel lesne crezător nu s-ar învrednici a se numi superstiţios. Aşadar, acestea sînt fele ce am vrut să le spunem despre locurile sfinte muhammedane. Acum ne vom apropia de a cincia şi ultima condiţie a religiei lor.