Ziua Arife

Ziua care precede această noapte o numesc Arife ghiuni, adică „Ziua privegherii”, sau care se cheamă aşa de la numele muntelui Araf (care e aproape de Mecca şi e socotit la muhammedani drept sfînt). Şi băsmuiesc că Adam şi Eva după călcarea poruncii fiind izgoniţi din rai, au cutreierat în preajma ţărilor indiene trei sute de ani ca nişte rătăciţi, despărţiţi departe unul de altul, şi nu s-au putut vedea unul pe altul. Şi după trei sute de ani zic că l-a rugat Adam pe Dumnezeu să-l învrednicească să-şi vadă soţia ce i-a fost dăruită şi să-şi aducă aminte că i-a creat pentru a face din sămînţa lor pe Muhammed, cel mai frumos dintre toate făpturile, cel mai mare dintre proroci şi cel mai de pe urmă dintre apostoli. Auzind Dumnezeu această rugăciune a lui Adam, în aceeaşi zi, pe cînd se afla în vîrful muntelui Araf, a poruncit slujitorilor şi călăuzitorilor îngeri s-o aducă pe Eva la el şi acolo a cunoscut-o Adam pe ea pentru prima dată. De aceea, dacă cineva dintre hadji, adică din cei ce fac pelerinaj la Mecca , nu va avea cu sine o femeie proprie, i se porunceşte prin lege să-şi ia nevastă cu chirie (sînt foarte multe desfrînate în Mecca care petrec în această binefacere şi merit şi care primesc chiar hrana zilnică de la Şeicul meccan) iar cînd se suie pe muntele Araf, în amintirea lui Adam si a Evei îndeplinesc lucrarea atribuită Venerei, altfel nu-i este nimănui îngăduit să se suie pe muntele acela fără o femeie prietenă. Iar preţul de închiriere a unei astfel de femei nu poate fi mai mic decît o mie şi unul de aspri, dar dacă cineva îi dăruieşte mai mult, aceasta nu-i rău, ci e socotit un lucru meritoriu.