Sufletul lui Muhammed

Îngăimînd acestea astfel sub numele de minte şi în chip alegoric despre sufletul lui Muhammed, în mod istoric crearea lui o îmbină astfel : Dumnezeu, zic ei, a creat mai întîi strălucirea sau sufletul lui Muhammed, pe care l-a separat din sufletul şi strălucirea sa ca pe o părticică, iar după cincizeci de mii de ani i-a făcut pe îngeri. A creat de asemenea condeiul (pana) şi cartea Levhi mahfuz (adică „Scrierea tainelor celor ascunse şi predestinările providenţei lui Dumnezeu”) în care este scris cu condeiul acela : „Nu este Dumnezeu afară de Dumnezeu şi Muhammed e prorocul lui Dumnezeu”. După acestea, a creat Dumnezeu pasărea tavs (păunul), în care a sădit sufletul lui Muhammed şi l-a făcut să petreacă în ea pînă la vremea naşterii lui. Peste şaptezeci de mii de ani, tot din strălucirea sufletului lui Muhammed a creat cauzele şi formele tuturor făpturilor; apoi a creat o strălucire din care a făcut formele sau sufletele tuturor prorocilor care, deschizînd ochii şi văzînd sufletul lui Muhammed, îndată s-au închinat lui Dumnezeu şi au făcut mărturisirea credinţei lui Muhammed şi o sută de mii de ani au proslăvit pe Dumnezeu. Iar aceia dintre ei care au refuzat să facă mărturisirea credinţei, îndată s-au osîndit la muncile iadului.