Prorocie despre cucerirea Romei

Mai întîi, zic ei, nu poate veni sfîrşitul lumii mai înainte ca musulmanii să ia Roma (pe care o numesc de obicei Kîzîl elma adică „Mărul roşu) şi să o stăpînească 12 ani. Iar pentru cei curioşi voi adăuga aici o prezicere dintr-o tradiţie veche care, la ei, este şi crezută şi slăvită: Padişahumuz gheliur, kefirun memleketin aliur, Kîzîl elmAli alub kabz eiler edi iladak ghiaurun kîlîdji cikmasze gherek, oniki iladak onlarun begligi. Kuiu iapar bag dikear, bagce baglar, ogli kîzî olur, oniki ildensongra hîrîstianun kîlîdji cikar, ol turki ghearisine tiuskiure, ceea ce tradus cuvînt cu cuvînt se înţelege: „împăratul nostru va veni, ţara celor necredincioşi va lua, Mărul Roşu (adică Roma) va cuceri şi-l va stăpîni şapte ani (sau în al şaptelea an). Sabia necredincioasă nu se va scoate din teacă, doisprezece ani îi vor stăpîni (musulmanii pe creştini), fîntînile vor deschide, vor sădi vii, vor lega grădini (adică le vor aduce la rod), vor naşte fii şi fiice. Iar după doisprezece ani, sabia creştină va ieşi (din teaca sa) şi pe turc îl va goni îndărăt”, în virtutea acestei pseudomărturisiri, poporul înclinat spre fabule şi lesne crezător crede cu tărie că statul otoman nu va cădea decît la sfîrşitul lumii. De unde :

În al doilea rînd, interpreţii Curanului şi al prezicerilor de acest fel spun, de comun acord, că Ia sfîrşitul lumii statul otoman (care e socotit mai mare peste toate, mai puternic şi mai fericit nu din altă cauză decît pentru că stăpîneşte Mecca, Medina, Ierusalimul şi Damascul, aceste patru locuri şi cetăţi fiind socotite drept sfinte) şi celelalte regiuni vor fi subjugate şi nimicite de arma şi puterea unui popor nordic pe care ei îl numesc beni asfer, care cuvînt în limba arabă are o dubla semnificaţie : ben înseamnă „fiii” iar asfer, la plural, înseamnă „campanii, polcuri, oştiri” ; iarăşi asfer, la singular, înseamnă „blond” sau „roşcovan”, de la care nume au obiceiul de a numi poporul sikalab, adică slav, „fii ai campaniilor, oştirii şi polcurilor sau „fii ai poporului roşcovan sau blond”. De aceea nu există printre turci şi aproape printre toţi muhammedanii învăţat sau neînvăţat care, după această veche tradiţie a înaintaşilor, să nu afirme şi să nu creadă că statul otoman şi împreună cu el toată latura muhammedană va fi subjugată şi doborîtă de un popor blond sau roşcovan. De aceea, deşi turcii au fost bătuţi şi învinşi de multe ori de către împăraţii nemţi, nu pierd nădăjdea că vor cuceri Roma şi că, după aceea, nu vor putea fi alungaţi de vreun alt popor creştin decît de cel roşcovan (pe care unii dintre ei îl tîlcuiesc că este poporul rus sau moscovit) de la Roma pînă la Damasc. Iar cînd armele creştine vor ajunge la Damasc atunci, zic ei, va fi sfîrşitul lumii .