Adjiudj-Madjiudj

În al treilea rînd potrivesc din istoria fabuloasă a lui Alexandru cel Mare Macedon că în vremea aceea va fi un popor mic de statură, numit Adjiudj-Madjiudţ (denumire luată în realitate de la cei numiţi în Sfînta Scriptura Gog şi Magog , transformînd adevărata prorocie într-o prorocie mincinoasă a Curanului). Şi spun că oamenii acestui popor sînt de o statură atît de mică, încît un ostaş de-al lor va lega calul la tulpina busuiocului şi va atîrna pe el toate armele şi hainele sale şi va dormi la umbra lui aşa cum ar dormi un om de statura noastră sub un dud stufos şi de mulţi ani ; tot aşa, cînd vor găsi ei sandalele (încălţămintea sau cismele) noastre vor spune că au găsit un han foarte larg. Acest popor făţarnic care stăpîneşte dincolo de hotarele lumii acesteia, în altă lume cu mult mai larga decît aceasta, a avut multe şi cumplite războaie cu Alexandru cel Mare şi nevrînd să-l lase pînă la apa cea vie, i-a pus grele şi felurite piedici apoi, fiind bătut şi învins de armele lui Alexandru, s-a sălăşluit dincolo de munţii Kaf. Iar Alexandru l-a despărţit de această luiie locuită (pe care arabii o numesc Rubi meskiuri), zidind în jurul muntelui un zid de aramă, şi a curmat năvălirile lor pe care mai înainte le făceau foarte des .