CAPITOLUL AL ŞAISPREZECELEA Despre sfîrşitul lumii

Despre sistemul fizic şi teologic al lumii acesteia am vorbit deja în capitolul Despre zidirea lumilor. Aici însăşi rînduiala se vede că cere să arătăm ceva din opinia muhammedană despre cele ce se spun şi se cred fără de rînduiala la ei că vor fi aşa, cu privire la sfîrşitul lumii şi la distrugerea acestei machine.

Ultima zi a lumii acesteia o numesc Ruz mahşer, iar simplu Kîamet ghiuni, adică „Ziua pierzării”, sau „Ziua cea mai de pe urmă”, iar lumea aceasta ei cred, ca şi ai noştri, că va arde cu foc. Atunci, zic ei, Dumnezeu va porunci îngerilor ce sînt rînduiţi să poarte soarele şi să arunce zăpada în el, să-l aducă mai aproape de pămînt şi să nu mai arunce zăpadă şi astfel, de dogoarea soarelui, toate se vor aprinde de foc şi vor arde într-o clipă pînă la buricul pămîntului, despre care ei spun ca e în al şaptelea fund al pămîntului. Anul, ziua şi ceasul numai unuia Dumnezeu îi este cunoscut, însă afirmă că aceste semne, pe care le vom înfăţişa, trebuie să premeargă sfîrşitului lumii.