Sfîrşitul lumii

Iar despre sfîrşitul lumii şi al întregii creaţii şi despre moartea tuturor celor ce vieţuiesc, spun astfel : La trei zile după moartea lui Hristos, îngerul morţii Israel va suna dintr-o trîmbiţă mare (trîmbiţa aceea spun că e de o lungime egală cu o cale de 500 de ani), însă nu groaznic, ci dulce, pentru că la glasul acela numai îngerii, musulmanii (iar nu şi necredincioşii) şi toate celelalte vieţuitoare vor muri. Acest lucru va fi după rînduiala lui Dumnezeu, ca nu cumva credincioşii să se aprindă de foc împreună cu necredincioşii, căci Dumne­zeu vrea ca numai asupra celor necredincioşi să dărîme machina lumii . De aceea, pentru ca cei credincioşi să nu sufere acest lucru şi să nu cunoască nenorocirea, a rînduit să-i mute din aceasta viaţă muritoare mai întîi pe ei, înaintea tuturor, printr-un glas lin şi dulce de trîmbiţă. Iar despre ei Curanul zice : „Pe cei ce au murit în slujba lui Dumnezeu nimeni să nu-i socotească morţi, şi pe cei ce mor în căile lui Dumnezeu nu se cuvine a-i numi morţi” . Şi în capitolul 48 zice : „întîi. la glasul trîmbiţei, toţi se vor supune morţii” . Dar ca drepţii nu vor simţi nici o greutate sau durere a morţii, nici timpul îndelungat, acelaşi Curan grăieşte în capitolul 55: „Se vor apropia toţi (atît cei morţi din veac cît şi cei mai de curînd) nezăbovind deloc, ca şi cum n-ar trece mai mult timp decît un ceas din zi .