Nicolae Bistriceanu.

Primul condamnat din lot, care a primit şi pedeapsa cea mai grea – 12 ani, a fost Nicolae Bistriceanu. La stabilirea anilor de detenţie, Tribunalul Militar Iaşi a avut în vedere trecutul său şi activitatea ca român naţionalist, ca fost primar în localitatea respectivă, la care se mai adăuga şi faptul că a fost considerat recidivist ca deţinut politic.

Acest om de mare valoare şi de bună-credinţă a fost denunţat Securităţii de Constantin Hruşcă, venetic în părţile locului, venit din Oltenia ca învăţător la Pipirig. În afară de faptul că era agent al Securităţii, miza pe căsătoria cu singurul copil al lui Nicolae Bistriceanu, Silvia, o frumoasă fată, în jur de 18-19 ani. Şansele lui ar fi fost minime dacă tatăl fetei nu ar fi fost aruncat în temniţă de această scursură a societăţii, care a făcut atâta rău familiei respective, precum şi unui număr de câteva zeci de persoane.

În timpul condamnării, Nicolae Bistriceanu a fost transferat pentru câteva luni de la Aiud la Iaşi. După ce i-a înştiinţat pe ai săi cu o carte poştală primită de la administraţia închisorii, a beneficiat de un vorbitor cu soţia lui şi de un pachet cu alimente şi îmbrăcăminte, aflând totodată năucitoarea veste că Silvia s-a căsătorit cu acel Constantin Hruşcă. Îngrozit de cele auzite, a avut un cumplit acces de furie, strigându-i nevestei să facă în aşa fel încât să o despartă pe Silvia de Hruşcă, altfel, când va ieşi din închisoare, nu ştie dacă se va putea împăca vreodată cu acest gând sau îşi va pierde cumpătul.

Toate aceste lucruri mi le-a relatat el, la Aiud, dintr-o celulă care era situată oarecum vis-ŕ-vis de celula mea, unde aripa lungă a Celularului se întâlnea în unghi drept cu cea scurtă. Cred că era prin 1955, iar după aceea nu l-am mai văzut. Ştiu că doi ani mai târziu, pe când încă mai eram la Răchitoasa, Nicolae Bistriceanu murea într-o celulă a cumplitei temniţe din Aiud. Numele lui se află incrustat pe una din plăcile de marmură care străjuiesc de o parte şi de alta scările ce coboară în Mausoleul de la Râpa Robilor, din Aiud.

Alături de această creatură Constantin Hruşcă, mai sunt atâţia alţii care au contribuit la aruncarea a mii de oameni în închisoare, uitând probabil că orice nelegiuire îşi are pedeapsa cuvenită în planul ceresc, proporţional cu răul pricinuit.