Ata Constantinescu.

Aripa stângă a Celularului fusese pregătită special pentru izolarea bolnavilor care nu mai încăpeau în puţinele paturi de spital. Cei ajunşi în infirmerie erau doar nişte schelete, carnea şi muşchii care le acopereau oasele dispărând în cea mai mare parte. O categorie era formată din bolnavii de tuberculoză şi o alta din cei care aveau caşexie – edemul foamei. Din celula 199, susţinut de un deţinut pe nume Hainăroşie, din Jariştea-Vrancea, care era planton pe sală, am mers în camera mare 156 A de la etajul II, aripa stângă, unde erau Năstăsoiu, din Muscel, şi Dominic Mihailovici, care, fiind într-o avansată stare de descompunere fizică, avea să moară în scurt timp.

După câteva zile, a fost adus şi Ata Constantinescu, fost ministru al Agriculturii, feciorul lui Constantinescu, şi acesta tot ministru, zis şi "Porcul" – poreclă dată de regele Carol I care, nevorbind bine limba română, în loc să-i spună grasul, i-a zis porcul.

Ata Constantinescu avea o fisură la şira spinării din timpul detenţiei de la Canal. Unul dintre foştii torţionari ai Piteştiului, transferat între timp la Canal, l-a obligat să se urce pe o schelă de unde l-a împins, prăbuşirea fiind groaznică pentru volumul său. Înainte de accident, Ata Constantinescu avea o pondere corporală care depăşea 100 de kg, dar slăbise atât de mult în închisoare, încât trebuia sprijinit pentru a se ridica şi a face câţiva paşi.

Mă adresam numai cu "domnule ministru" dar m-a rugat, împreunându-şi mâinile, să-i spun simplu, "domnule Ata", căci, de câte ori auzeau asta, comuniştii îl snopeau în bătaie şi nu ar fi vrut să moară în temniţă.

După circa două săptămâni, Ata Constantinescu a fost scos din cameră şi n-am mai auzit nimic de dânsul. Abia după foarte mulţi ani, aveam să-l regăsesc pe un tabel întocmit în memoria foştilor camarazi de temniţă decedaţi în Aiud.

Mai târziu, în celulă a venit marele economist Mircea Cancicov, de loc din Bacău, fost ministru al Finanţelor în mai multe guvernări. Pe la începutul lunii octombrie 1950, când am fost mutat în altă celulă, Mircea Cancicov murea. Astfel, cel mai bun economist al nostru din toate timpurile s-a stins în Aiud, pentru că Partidul Comunist Român nu avea nevoie de creiere, ci doar de partea dorsală a oamenilor de nimic.