La Ierusalim.

Au trecut 18 ani de exil şi, în iunie 1998, după mai bine de 12 ore de zbor cât am străbătut Atlanticul şi Marea Mediterană, am aterizat la Tel Aviv.

— Iată-ne, i-am spus soţiei mele, şi pe aceste locuri sfinte care doar în vis dacă ni s-au arătat vreodată.

La Ierusalim, într-una din zile, un preot de la Biserica Ortodoxă Română de acolo ne-a condus la locul unde Iisus Hristos a fost judecat de Ana şi Caiafa. Această biserică, în afară de hramul pe care îl are, i se mai spune şi "Biserica cu Cocoşul", simbol al nopţii când Petru s-a lepădat de Iisus. Preotul ne-a arătat un cocoş din metal care simbolizează miezul nopţii când acesta a cântat pentru a treia oară, amintindu-i Sf. Petru vorbele Lui Iisus de la Cina cea de taină: "Adevărat îţi grăiesc ţie Petre că nu va cânta cocoşul a treia oară şi tu de trei ori te vei lepăda de Mine!"

Am coborât multe trepte şi, la capătul lor, am ajuns într-o încăpere unde pe zidul din partea dreaptă am zărit în perete o umbră care părea să fie a unui om.

— Aceasta, ne-a spus preotul, este umbra lui Petru, imprimată în zid de aproape 2000 de ani. Sf. Petru s-a rugat cu atâta putere, cu atâta dăruire, cu atât de mare regret Lui Dumnezeu ca să-l ierte pentru marea greşeală de a se lepăda de El, încât umbra i-a rămas mărturie în zid.

Am privit îndelung urma lăsată pe perete cu aproape 20 de veacuri în urmă şi, adresându-mă Sfântului a cărei prezenţă parcă se mai simţea în încăpere, i-am zis:

— Îţi înţeleg căinţa, disperata părere de rău pentru greşeala făcută, dar sub nici un motiv nu pot pricepe de ce te-ai lepădat de Iisus? De ce, Sfinte Apostol Petru, de ce?

Mă depărtasem mult de acele locuri şi m-am trezit repetând aceeaşi întrebare:

— De ce, Sfinte Apostol Petru? De ce? De ce?