Bibliografie

Viaţa mitropolitului Antim Ivireanu. Date contemporane se găsesc la: Anton Măria del Chiar o, Istoria delle moderne rivoluzioni della Valachia, Venezia, 1718; reeditat de N. Iorga în 1914, la Văleni, tradus în româneşte de S. C. Cristian, după textul italian sub titlul: Revoluţiile Valachiei de Anton Măria del Chiaro Fiorentino, Iaşi, „Viaţa românească”, 1929. Radu Popescn, Cronica, publicată în Magazinul istoric pentru Dacia al lui N. Bălcescu şi Treb. Laurian, tom. IV, p. 49 —51. Un alt izvor contimporan este cronica grecească a Ţării Româneşti, scrisă de Mitrofan Grigoraş, publicată în textul original grecesc, cu traducere românească şi cu un studiu introductiv de D. R u s s o, în Revista istorică română, IV, 1934, p. 1 – 43 şi reprodusă în Studiigreco-remâne, Opere postume, tomul II, p. 409 – 461. C. Erbiceanu, Un document de la mitropolitul Ungro-Vlahiei, Antim Ivireanul, în Biserica ortodoxă română, anul XV (1891), p. 60 şi urm., şi XVII (1893- 1894), p. 130 şi urm., 225 şi urm. C. Erbiceanu, învăţătura bisericească a vlădieci Antim, în Biserica ortodoxă, XVI (1892-l893), p. 769 şi urm. Şt. Dinulescu, Vieaţa şi activitatea mitropolitului Ţerei Românesci Antim Ivireanul (1708-l716), Cernăuţi, 1886. Tipărit separat din Candela (vechea revistă bucovineană). Emile Picot, Notice biographique et bibliographique sur l'imprimeur Anthime d'Ivir Mitropolitain de Valachie, în Nouveaux melanges orientaux, Paris, Imprimerie naţionale, 1886, p. 515-560. La sfârşit se dă o descriere a cărţilor publicate de marele mitropolit. Informaţiuni preţioase se găsesc şi în studiul cu caracter de popularizare al lui N. Do bre seu, fost profesor de Istoria bisericii române la Facultatea de Teologie din Bucureşti: Vieaţa şi faptele lui Antim Ivireanul, Mitropolitul Ungrcvlahici, Bucureşti, 1900 (Biblioteca Steaua, nr. 20). B. Iorgulescu, Omorârea mitropolitului Ivireanu, în Literatură şi artă, IV (1889), p. 772 şi urm. C. Erbiceanu, Ceva despre Antim Ivireanu, în Biserica ortodoxă, XXX (1906-l907), p. 1346 şi urm. N. I o r g a, Mitropolitul Antim Ivireanu în luptă cu Ierusalimul, în Acad. Rom., Anale, tom. LV, 1934-l935, p. 29 (menţiune); acelaşi, între Antim şi Mitrofan, mitropoliţii Ţării Româneşti, în Biserica ortodoxă română, 1935, p. 1 – 5, 113-l17; acelaşi, Despre uciderea mitropolitului Antim, ibidem, p. 225-

Opera. Textele tipărite de Antim Ivireanu se găsesc descrise pe larg, cu extrase din prefeţe şi epiloguri şi uneori cu facsimile, în I. B i a n u şi N e r v a H o d o ş, Bibliografia românească veche, voi. I, Bucureşti, 1903, p. 481, 482, 485, 489, 492,495, 497,584, ş.a. (veziindicele), cf. şi completări la I. B i a n u şi D a n S i m o n e s c u, Bibliografia românească veche, voi. IV, Buc, 1944, C. Erbiceanu, Cel dinţii Octoih imprimat în Valachia în româneşte, în Biserica ortodoxă, anul XVI (1892- 1893), p. 800 şi urm.

Didahiile lui Antim Ivireanu ni s-au păstrat în manuscrise. Primul manuscris a fost descoperit de episcopul Melhisedec, în anul 1871, în biblioteca episcopului de Buzău – atunci decedat – Dionisie. Manuscrisul fusese copiat la 27 iulie 1781, de arhimandritul Grigorie Deleanul. Acest manuscris a fost dăruit Academiei Române, în şedinţa de la 18 martie 1886, unde a fost catalogat sub numărul 549 şi publicat de I o a n Eiann, Predice făcute pe la praznice mari de Antim Ivireanul, mitropolitul Ungro-Vlahiei (1709-l716), publicate după manuscrisul de la 1781. cu notiţe biografice. de P. S. S. episcopul Melchisedec, Bucureşti, 1886. în editarea predicilor, Bianu a grupat la un loc predicile referitoare la aceeaşi sărbătoare, de exemplu r două privitoare la Adormirea Maicii Domnului, două la Sf. Dumitru, două la Crăciun, cinci la Florii etc.

Manuscrisul original al Didahiilor lui Antim a fost descoperit în biblioteca mănăstirii Căldăruşani, în anul 1881, de C. Erbiceanu şi dăruit Academiei Române, unde se păstrează sub numărul 549. El a fost publicat de C. Erbiceanu, Didahiile ţinute în mitropolia din Bucureşti de Antim Ivireanu, mitropolitul Ungro-Vlahiei, 1709- 1716., cu notiţe biografice de P. S. S. episcopul Melhisedec, Bucureşti, Tipografia Cărţile bisericeşti, 1888. C. Erbiceanu, întemeindu-se pe manuscrisul original, a urmat ordinea cronologică a duminicilor şi sărbătorilor. După P. Haneş, Erbiceanu, deşi are dinainte originalul lui Antim, reproduce însă în multe părţi textul ediţiei din 1886 al lui Bianu (vezi P. V. H a n e ş, Antim Ivireanu, Predici, p. XXIX, notă). Textul original al lui Antim Ivireanu a fost publicat de Petre V. Haneş, Antim Ivireanu, Predici, cu o prefaţă şi indice de cuvinte, Bucureşti, Minerva, 1915. Haneş grupează didahiile în două a) Predici, aşezate în ordinea ediţiunii din 1888, care este şi a originalului, şi b) Cuvântări funebre. Un manuscris interesant a fost semnalat de St. B e r e-chet în articolul: încă un manuscris al lui Antim Ivireanu (1709), în Neamul românesc literar, II (1910), p. 216 şi urm., 232 şi urm., articol reprodus în broşura: Documente slave-de prin arhivele ruse, Bucureşti, 1920, p. 17 —26. Ms-ul are titlul: Chipurile Vechiului şi Noului Testament şi cuprinde o „rodoslovie” (genealogie) a prorocilor, patriarhilor şi regilor de la Adam până la Hristos. Este închinat lui Brâncoveanu şi este scris frumos, împodobit cu chenare şi ilustraţii de mâna mitropolitului Antim Ivireanu în Târgovişte, la 1709. Se păstrează în Muzeul Academiei Imperiale din Kiev (nr. 529), unde a fost dus din consistoriul de la Chişinău, în 1884. După cum ne încredinţează Berechet, „este cea mai însemnată capodoperă de caligrafie şi zugrăveală eşită din mâinile lui Antim”. Are 515 portrete şi 3 schiţe care, „în combinarea aşa de artistică a culorilor şi în fineţea trăsăturilor, arată în Antim un artist desăvârşit”.

Episcopul Melhisedec a publicat în 1889, volumul II de predici, după un manuscris păstrat apoi la Academia Română, sub nr. 525: Didachiile mitropolitului Ungro-Vlahiei Antim Ivireanul, 1709-l716, făcute pentru toate duminecile, înccpând de la dumineca Fariseului şi pentru toate sărbătorile anuale, mari şi mici; dar argumentele aduse pentru paternitatea lui Antim nu sunt convingătoare.

O ediţie populară a dat Dr. I. C o r n o i, Antim Ivireanu, Din Didahiile ţinute în mitropolia din Bucureşti, cu notiţe bibliografice, în colecţia „Autori români vechi şi contemporani”, Bucureşti, Socec, 1895.

Pentru Sfătuiri creştine-politice, ci. descrierea la Ion Bianu şi Nerva Hodoş, Bibliografia românească veche, I, p. 498 – 499. CI. şi C o n s t. Erbiceanu în Biserica ortodoxă română, XXX, p. 1201.