3.

Cu toţii au alergat înfricoşaţi şi puţin a lipsit, ca de groază, să-şi dea sufletul, unii răniţi de propria conștiinţă mai rău decît de o săgeată, alţii temîndu-se de o falsă bănuială. Nu se auzea o vorbă, toţi stăteau înspăimîntaţi, cu ochii ţintă către cel ce se afla la intrarea în cort. Acesta era un om cumpănit la vorbă şi iute la faptă, care se numea Tatikios. Împăratul s-a uitat la el şi i-a făcut semn din ochi să-i aducă pe cei ce se aflau afară. Acesta i-a lăsat să intre îndată. Deşi înfricoşaţi, ei au intrat totuşi, avînd teama zugrăvită pe faţă şi au înaintat cu paşi mici. După ce s-au rînduit, au aşteptat îngrijoraţi ce va urma, gîndindu-se fiecare că pornea pe ultimul drum.