IX.

În timp ce se petreceau toate aceste lucruri grozave, împăratul a hotărît să cheme toată lumea, a doua zi, pentru a le spune ce avea de gînd; rudele şi prietenii, care nutreau faţă de el sentimente bune, ca şi toţi slujitorii de casă, se aflau adunaţi acolo. Netemători şi gata să prevadă ce va urma, pricepuți să hotărască pe loc ce trebuie făcut, ei s-au îngrijorat, ca nu cumva, a doua zi, cînd se va aduna mulţimea să se repeadă vreunii şi să-l omoare pe împărat pe tronul sau căci asemenea oameni poartă adesea un pumnal sub veșminte, ca şi acela care, în chip de rugător, se apropiase în ascuns). Chemînd astfel mai mulţi oameni, i-au trimis să-i anunţe în taină această veste tuturor, deşi un asemenea gînd nu trecuse nici o clipă prin mintea împăratului. Ceea ce nu era atunci decît un zvon s-a adeverit totuşi în cele din urmă, aşa cum va arăta limpede în curînd scrierea noastră.