VIII.

Îndată ce sebastocratorul Isac, care se afla la Constantinopol, a aflat despre cele ce se petreceau, a plecat în grabă; în două zile şi două nopţi a ajuns la Philippopolis. Împăratul dormea, astfel că, intrînd fără zgomot în cortul împărătesc, s-a întins pe cel de-al doilea pat al fratelui său, împăratul, şi, s-a culcat şi el, făcînd semn gărzii să stea liniştită. Cînd împăratul s-a trezit din somn şi l-a văzut, mirat, pe fratele său, nu s-a mişcat nici el, poruncind celor ce se aflau acolo să facă întocmai. Cînd sebastocratorul s-a deşteptat şi el, şi l-a văzut pe fratele său treaz și l-a văzut şi acela pe el, s-au îndreptat unul spre altulși s-au îmbrăţişat. Apoi împăratul l-a întrebat ce vroia şi de ce venise. „Din cauza ta", i-a spus el. „Te-ai obosit zadarnic, făcînd o asemenea călătorie atît de repede", a răspuns celălalt.