4.

Tocmai atunci a sosit Ioan; a fost chemat în cortul împărătesc şi i-au împărtăşit tot ce se zicea împotriva lui. Totuşi, nu a fost supus nici unui fel de cercetare; cel acuzat a rămas liber, în vreme ce împăratul îi vorbea astfel: „Din respect pentru tatăl tău, care este fratele meu, nu vreau nici măcar să aud cele de care te învinuiesc. Vei fi deci la adăpost de orice grijă ca şi mai înainte.“ Toată discuţia aceasta a avut loc în cortul împărătesc, în faţa rudelor fără nici un martor străin. Astfel, fie că erau zvonuri, fie că era un plan, totul a fost înăbuşit. Iar el l-a chemat apoi pe fratele său, adică pe sebastocratorul Isac împreună cu Ioan, fiul său, şi, după o lungă discuţie, i-a spus sebastocratorului: „Tu, întoarce-te liniştit în marea cetate ca să-i duci mamei noastre veşti despre noi. Iar pe el, şi; a arătat spre Ioan, îl trimit la Dyrrachium, cum vezi, ca să se îngrijească în condiţii bune de cîrmuirea provinciei sale.“ Şi astfel, despărţindu-se, unul a luat drumul Bizanţului, celălalt a pornit spre Dyrrachium.