Capul al treisprădzecè

Încep. 1. Aceste trei domnii, a lui Alexandru-vodă, feciorul Radului-vodă, și a lui Moysei-vodă, domniia întîi, și a lui Alexandru-vodă Iliiaș, supt un cap închidem, căci că toate aceste domnii și scurte, cîte giumătate de an unile, altele peste un an oarece cu puțin, trăitoare au fost și nice lucruri așea însămnate în anii lor prilejite nu s-au tîmplat.

Zac. 2. Mai cu greu mi-au fost, iubite cititoriule, a scrie de aceste domnii, decît de cele mai de mult trecute, că de aceste domnii, ce mai sus scriem, necăiuri, nice într-un létopiseț strein, pomenit nu să află, ori căce au fost scurte, ori căci nemică așea ales nu s-au prilejit în dzilele lor. Ce, cît am putută a înțelege den boieri bătrîni den dzilele lor, pre rîndul său mergînd cursul anilor, îți însămnăm.

Zac. 3. Deci, după ieșitul lui Barnovschii-vodă în Țara Leșască, au venit domn în țară Alexandru-vodă, feciorul Radului-vodă celui Mare. în vestea tătîne-său, ce avea la împărățiie, i să dideasă domniia, ce, cu cît ceriul de la pămînt, cu atîta de hirea tătîne-său departe, om și de trup și de hire slab și boliac. Care lucru înțelegînd și împărățiia că nu este de domniia țărîi de margine ca aceasta, neîmplînd bine giumătate de an, i-au venit maziliia.

Zac. 4. Să ispitisă Barnovschii-vodă oarece la margine cu trimisul lui Necoriță hatmanul la Toporăuți, în dzilele ceștii domnii a lui Alexandru-vodă, ce i-au ieșit cu oști Vasilie Lupul vornicul și Grama stolnicul și l-au împens pre Nicoriță de la marginile țărîi.

Zac. 5. După maziliia lui Alexandru-vodă, feciorul Radului-vodă, au venit cu domniia Moysei Moghila-vodă, feciorul lui Simion-vodă, om blînd, un miel la hire, nelacom, nemăruia rău. Multe case de gios, lipsite, au scos în fruntea lăcuitorilor țărîi, ales pre Ciogoléști. Pace din toate părțile, numai de datornicii turci mare strînsori și sile și așea să împinsă țara și de oameni răi, cît, a vedere cu bulucuri îmbla, de prăda și jecuiia oamenii FÎ pre lingă oraș.

Zac. 6. Iară cum toate domniile nu sint fără nepriietini și mai ales domnii mai mulți nepriietini au, cum copacii cei mai înalți mai multe vivoară și mai mare vînturi sprejenesc, așea și Moysei-vodă, avîndu nepriietini la împărățiie, îi scornisă cum va să fugă în Țara Leșască pre urma lui Barnovscliii-vodă. Care lucru înțelegînd împărățiia, în taină au trimis poruncă la Cantemir-pașea, să margă să-l pornească den scaun spre împărățiie, să vie, iară ari vrea spre altă parte, să-l prindză și să-l trimață la Poartă.

Zac. 7. Și așea, neștiind nemică Moysei-vodă, stătu Cantemir-pașea la Țuțora, sprinten cu o samă de oșteni ai săi și au trimis lui Moysei-vodă pren ceauș cărți de maziliie. Deci numai ce i-au căutat a purcede spre Țarigrad și în locul lui s-au dat domniia lui Alexandru-vodă Iliiaș, a doa domniie.

Zac. 8. Cum au venit știre de domniia lui Alexandru-vodă la boieri, mare mîhniciune și voie rea în toată curtea, mai ales în boieri, știind cu toții hirea acelui domn. Ce, au făcut sfat cu toții și îndată au purces fruntea toată de boieri la Țarigrad, cu jalobă la împărățiie pentru greul ce petrecea țara de domnii neștiutori rîndul ei. Lupul Vasilie vornicul, ce au cădzut apoi domn, Cehan vornicul, Savin hatmanul, Costin postelnicu, Ureche spătariul, Buhuș visternicul, Furtuna comisul, Bașotă logofătul și alți boieri cu numărul pănă la 50 de capete numai de boieri, fără alte capete de țară și au purces cu toții la Țarigrad. Ghenghea logofătul și cu Enachie postelnicul rămăsesă caimacami la scaun.

Zac. 9. Nepurces den Țarigrad au apucat boierii pre Alexandru-vodă cu domniia, că oblicise el de boieri că vin cu pîră, cum nice într-un chip nu-l priimește țara. Și au trimis înainte boierilor Alexandru-vodă pre Batiste Veveli și cu ceauși, Batiste să le grăiască cu bine și ceaușii să tragă pre boieri ca să să sparie. Carii fără știrea veziriului fiind si vădzind atîtea capete, nu s-au cutedzat ceaușii a le face silă și încă pe Batiste l-au suduit foarte tare, ales Cehan vornicul.

Zac. 10. Iară la curțile împăraților multe răutăți pot să să facă peste știrea celor mai mari. Așea s-au prilejit și boierilor celora ce mersesă, tuturora. Pănă agiunge ei la veziriul, au venit într-o noapte, poate hi cu voia chihaiei veziriului, carii multe pot fără știre, și au legat pre cîțva boieri, cîți au fost mai capete și i-au ținut pen ieșitori închiși, peste știrea veziriului. Ce, le-au căutat boierilor numai a face tocmală cu Alexandru-vodă și legături. Să mai ispitisă boierii, după ce au ieșit din opreală, să margă la veziriul și era gata lucrul acéia. Ce, s-au prilejit perirea veziriului, pe ulițe mărgînd de la curțile împărătești la săraiul său, de iniceri, l-au ucis cu pietri inicerii. Deci, numai ce au căutat boierilor a priimi pre Alexandru-vodă și au mărs la patrierșie și au făcut giurămînturi boierii lui Alexandru-vodă și el boierilor iarăși. Și așea au purces din Țarigrad spre țară.

Zac. 11. Dacă s-au aședzat Alexandru-vodă la scaun (lupul părul schimbă, iară nu hirea), tot pre acéia cale, ca și la domniia dentîi au purces lucrurile. Ce, cîrpiia boierii cum putea trébile țărîi, iară domniia mai mult își petrecea cu Batiste Veveli.

Zac. 12. În Țara Muntenească pre atuncea să rădicasă muntenii pre domnul lor, Lion-vodă pentru mare desfrînăciuni și nespuse ce era într-acela domn. Și dentre toate căpeteniile Țărîi Muntenești era Matei-aga și de atunceși au cădzut domn fericit Țărîi Muntenești. Supt vremea acelor amestecături scosesă Alexandru-vodă de la împărățiie domniia fecioru-său, Radului-vodă, a Țărîi Muntenești și tot în anul dintîiu domnii sale. După ce au venit steagul de la împărățiie fecioru-său de domniie, l-au pornit și cu cîtăva gloată de aicea den țară. Ce, le-au ieșit Mătei-vodă domnul mun-tenesc înainte și de-abiia au scăpat și singur Radul-vodă cu sprejeneală unora ce s-au ales pe lîngă dînsul den moldoveni.

Zac. 13. Nici într-un chip nu putea să amistuiască Alexandru-vodă fapta boierilor, ce făcusă cu venirea împrotiva lui la Țarigrad și nice boierilor nici într-un chip lucrurile ce era foarte proaste la toate trébile a lui Alexandru-vodă nu le plăcea. Și dentr-acestea adăogîndu-să necredința și prepusul den dzi în dzi, aședzasă gîndul său Alexandru-vodă numai să omoară pre o samă de boieri, ales pre Vasilie Lupul vornicul și pre Cehan vornicul și pre Savin hatmanul, pre Buhuș visternicul, pre Ureche spătarul. Costin postelnicul era mazil la țară, ce, ori să-l tragă în partea sa Alexandru-vodă, ori alt gînd avîndu, îl chemasă la curte și-i da hătmaniia. Ce, vădzind Costin lucrurile amu îngroșate între domniie și între sfat, gînduri spurcate și rele, s-au luat dzua bună pre cîteva dzile și au ședzut la țară.

Zac. 14. Iară celoralalți boieri toate gîndurile a lui Alexandru-vodă au descoperită Costantin Aseni, om de casa lui Alexandru-vodă, cum în dzua de Paști era să-i omoară, cu sfatul lui Batiste. Deci și boierii îmbla toți cu paza vieții.

Zac. 15. Și vădzînd de adevărat urclzită perirea sa de Alexandru-vodă, ca céia ce să îneacă să apucă de sabie cu mîna goală, s-au vorovit cu toții și au dat știre țărîi, care hierbînd în greutăți și în netocmele, pre lesne s-au pornit și nu numai curtea, ce și țărănimea. Și atîta mulțime s-au strîns den toate părțile, cît nu încăpea în tîrg, ce împlusă locul pe supt Miroslava, petutinderea, străgînd pen toate ulițele pre greci.

Zac. 16. Vasilie Lupul vornicul era cap tuturor lucrurilor acestora. Dacă au năbușit țara, au mărs de au spus domniei aieve, cum s-au rădicat țara și strigă pre greci. Au raspuns Alexandru-vodă: „Dacă să rădică pre greci, pre mine să rădică”. Și vădzînd atîta mulțime, nu s-au apucat de nemică, numai de grijea să hălăduiască cu casa sa de gloate.

Zac. 17. Au mărs boierii cu toții la curte și la purcesul domnii, să nu hie pus cu toții să oprească desfrînată prostimea, pozna mare și de-abiia prilejită în vro tară s-ar hi tîmplat. Ce, tot pe lîngă domniie au rnărs boierii, oprind și domolind țărănimea. Iară mai nu era în puterea boierilor a-i opri, pornită grosimea. Ce și pre Vasilie vornicul, anume că ieste și el den greci, au zvîrlit unul cu un os și l-au lovit în cap, den care lovitură au fost Vasilie vornicul multă vreme rănit.

Zac. 18. O! nestătătoare și niceodată încredințate lucrurile a lumii, cum vîrsteadză toate și turbură și face lucruri împrotiva! Cînd cu cale să fie frică celor mai mici de cei mai mari, iară cursul lumii aduce de este de multe ori celui mai mare de cei mici grije.

Zac. 19. Fericiți sînt împărații, craii, domnii, carii domnesc așea, să nu le hie de cei mai mici niciodată siială.

Zac. 20. Un crai de Englitera, de cîte ori să îmbrăca dimenețile, de atîtea ori dzicea singur sie: „Adu-ți aminte că a multe gloate de oameni ești stăpîn”. Domnii cei buni și direpți fără grije și desfătați stăpînesc, iară cei răi tot cu siială.

Zac. 21. Dacă au agiuns în șesul Bahluiului domniia, aproape de mănăstirea Balicăi locul era tot plin de oameni, nu să vedea șesul deșert ne-căiuri. Striga: „Dă-ne, doamne, pre greci”. Unii hăicăia, alții suduia și jecuiia. Și acolo au strigată pre Batiste, să le dea, carele era tot aproape de Alexandru-vodă, vădzînd strigarea pre sine. Ce, nu sta domniia de grijea lui, ce de grijea sa și numai ce i-au dzis să să depărtédză de la dînsul. Și așea l-au apucat și l-au dat pre mîna țăranilor. Nespusă vrăjmășiia a prostimei! Și așea, fără de nice o milă, de viu, cu topoară l-au făcut fărîme. Și pănă într-atîta s-au amestecat unii, anume Bosie Lăpușneanul, cît nici ermulucul den spinarea lui Alexandru-vodă, că bura a ploaie, atunce n-au hălăduit.

Zac. 22. De grijea țărănimei ce era pen tot locul, să nu între Alexandru-vodă îndată la pădure și boierii încă așea socotisă, să să mai depărtédză de gloate, la loc deschis, fără pădure, l-au pornit pe drumul braniștei, pe dencoace de Bahlui, por-nind și săimeni cu sinețele gata pe lîngă dînsul. Apoi, dacă s-au întors boierii, au stătut la grije, să nu ia Alexandru-vodă calea den braniște spre Cantemir-pașea la Bugeag. Ce, îndată au ales o samă de boieri, cu Buhuș visternicul și l-au trimis la braniște, după Alexandru-vodă, să-i îndiréptedză calea pe la Huși, pre Bîrlad în gios.

Zac. 23. Era mai mare spaimă decît dentîi, dacă vădzu Alexandru-vodă gloate iară după sine și la braniște și-i lăsasă și siimenii toți și copiei den casă. Și dacă s-au apropiiat boierii, le-au dzis Alexandru-vodă cu lacrămi: „Mă rog pentru fiiul mieu, Radul-vodă, să-l lăsați viu!” Au dzis Buhuș visternicul să n-aibă nice o grije, nice să să gîndească măriia-sa c-au vinit cu vreun rău, numai poftește țara pre măriia-sa să margă pre Bîrlad spre Galați, să nu aducă vreun rău asupra țărîi cu tătari și i-au giurat să n-aibă nici o grije. Și așea au priimit și Alexandru-vodă, pe unde va hi voia țărîi, pe acolo să margă. Și au purces spre drumul Bîrladului și au aședzat boierii iară pre siimeni pe lîngă dînsul și copii cei den casă, carii îl părăsisă dîndu-i și den boieri petrecători pănă în Galați.

Zac. 24. La Tecuci au ieșit și Costin postelnicul înainte, de la Putna, și l-au petrecut cu cinste și cu conace, pănă la Galați, plecîndu-l să vie la împăcăciune cu boierii și să-și hie iară în scaun, luînd Costin postelnicul asupra sa acéia grije. Ce, n-au vrut să priimască nice într-un chip. Deci, au trecut Dunărea la Galați, spre împărățiie.

Share on Twitter Share on Facebook