A VISA PROPRIILE PLĂCERI.

        Am să încep acest volum cu analiza unui text destul de neobişnuit. E o lucrare de „practică” şi de viaţă obişnuită cotidiană; nu este un text de reflecţie sau de normă morală. Este singurul text, dintre cele care au ajuns până la noi din epoca respectivă, în care aflăm o expunere ceva mai sistematică a diverselor forme posibile ale actelor sexuale; în general, referitor la acestea, nu emite în mod nemijlocit şi explicit judecăţi morale, ci lasă să se întrezărească scheme deapreciere acceptate într-o manieră generală. Se poate vedea că acestea sunt foarte similare cu principiile generale care structurau deja, în perioada clasică, experienţa morală a actelor presupuse de aphrodisia. Cartea lui Artemidor este, aşadar, un reper.

        Ea vădeşte o perenitate şi depune mărturie despre un mod curent de a gândi. Prin chiar acest fapt, va îngădui aprecierea a ceea ce s-a ivit, diferit şi parţial nou, în aceeaşi epocă, în gândirea filosofică sau medicală asupra plăcerilor şi asupra comportamentului sexual.